Trebuie sa recunosc ca am tot stat sa ma gandesc ce as putea sa postez de Ziua Nationala a Romaniei si, desi pe parcursul zilei de azi si in zilele trecute mi-au trecut prin cap tot felul de idei, am decis sa nu le mai duc pana la capat.

Nu pentru ca nu ar fi fost idei bune, ci pentru ca aveam nevoie pentru fiecare dintre ele de cate ceva ce momentan imi lipsea din casa. Pentru un machiaj inspirat din culorile steagului aveam nevoie de un creion galben sau de un fard de aceeasi culoare, iar pentru o tinuta traditionala duceam lipsa de ie sau de fota.

In cele din urma am ramas cu ideea de a vorbi despre partile bune ale Romaniei, pana la urma la o zi de nastere nu ii scoti in ochi sarbatoritului partilele sale rele si nu ii spui ce nu-ti convine la el.

Iar Romania are destule parti bune, cu toate astea este pacat ca nu suntem mai cunoscuti pentru ele, ci pentru cele rele. In acelasi timp, ar trebui sa intelegem si de ce suntem totusi vazuti asa cum suntem vazuti in strainatate, pentru ca ne place sau nu, undeva este si vina si contributia noastra. Nu prin ceea ce facem, ci mai degraba prin ceea ce nu facem.

Romania beneficiaza de niste peisaje de vis, chiar astazi ma uitam la televizor si am vazut un documentar cu printul Charles in care povestea despre Romania, in timp ce era in tara noastra.

La inceput parca nici nu-mi venea sa cred ca ceea ce vedeam erau franturi din tara asta, dar mai ales nu-mi venea sa cred ca un strain poate sa aprecieze tara asta mai mult decat cei care locuiesc aici. Am spus asta de multe ori: degeaba ai o tara frumoasa, daca nu stii sa ai grija de ea si nu stii sa profiti de frumusetile ei si de traditiile bogate.

Uneori trebuie sa vina oameni care n-au niciun strop de sange romanesc in vene sa iubeasca tara asta mai mult decat oamenii nascuti aici, iar nu poate sa nu doara macar un pic. Asta daca exista undeva in tine macar un gram de mandrie ca esti roman si un gram de iubire pentru tara in care te-ai nascut tu, in care s-au nascut parintii si stramosii tai, sau in care ai crescut.

Cred ca putini dintre cei care parasesc Romania o fac pentru ca nu-si iubesc tara, o fac pentru ca si-au dat seama ca isi doresc ceva mai mult de la viitorul lor si vor sa le ofere copiilor lucrurile de care ei n-au reusit sa aiba parte. Eu una ma numar printre oamenii care n-ar vrea sa plece de aici, dar stie in acelesi timp ca aici o sa fie greu sa realizeze tot ceea ce isi doreste sa realizeze.

Cu toate astea, sunt aproape sigura ca la un moment dat imi voi dori sa ma intorc aici, sa imi cresc copii cu spiritul romanesc in inima si in minte, insa intotdeauna ii voi sfatui sa faca ceea ce-i mai bine pentru ei, chiar daca asta inseamna sa plece din Romania.

Sper in acelasi timp sa se mai schimbe cate ceva pana atunci si sa nu mai fie nimeni nevoit sa plece la mai bine, pentru ca ne place sau nu sa recunoastem asta cu voce tare, nimeni nu pleaca de undeva pentru ca ii este mult prea bine in acel loc. Sper ca Romania sa devina un loc in care sa isi doreasca si altii sa locuiasca, sau cel putin un loc care sa devina o destinatie de vacanta care nu trebuie ratata de niciun om de pe planeta asta. Sper ca fiecare roman sa spuna cu mandrie si bucurie ca este roman, fara sa fie judecat ca si cum ar fi un bandit.

Au existat si exista inca multi romani care ne fac mandri de tara asta, care au contribuit si contribuie la descoperiri si care au pus sau pun bazele unor inventii la care altii doar visau.

Sa nu uitam de Aurel Vlaicu sau Traian Vuia, carora le datoram aripile care ne permit sa zburam dintr-o parte in alta a lumii. De Ana Aslan, care inca ne ajuta sa ne mentinem tineretea si frumusetea. Si multe alte personalitati, care ar merita mentionate macar, insa sunt sigura ca as uita pe cineva si prefer sa raman doar la cele trei nume care mi-au trecut primele prin cap.

Chiar imi doresc o Romania a lucrurilor bine facute, o Romanie in care sa fie sustinuti tinerii cu idei, o Romanie in care lucrurile sa mearga in sus, fie chiar si incet, dar macar sigur. Stiu ca o sa parte dintre oameni o sa isi puna problema: ramai aici si fa ceva pentru ca asta sa se intample.

Ei bine, atunci cand vezi ca ai nevoie de o caruta de birocratie, te plimbi dintr-o parte in alta pentru o amarata de hartie, dai peste oameni care ar prefera sa fie oriunde altundeva decat la birou sau la munca si isi descarca toti nervii acumulati intr-o zi pe tine, ti se cam taie.

Am vazut zilele trecute un taximetrist care aproape ca a tipat la clientul lui pentru ca nu putea sa-si ridice valiza singur si sa o puna in portbagajul masinii.

Trecem peste faptul ca acel client avea probabil undeva la maxim 15 ani si era destul de maruntel, iar taximetristul avea peste 40 de ani si era destul de bine proportionat fizic, dar si peste restul discutiei care m-a facut sa merg pe jos in cele din urma pana acasa ­čÖé

Multi dintre tineri ne dorim un job la care sa fim apreciati si respectati, unde sa avem ocazia sa crestem si sa invatam cat mai multe, unde sa meargem cu placere in fiecare zi de lucru, pentru ca atunci cand nu ai parte de aceste trei lucruri de bun simt, ajungi ca in situatia taximetristului care face taximetrie pentru ca altceva n-a fost, nu pentru ca vrea sa fie altruist cu clientul sau.

Chiar si asa, cred totusi ca romanii sunt un popor foarte ospitalier, iar ca sa te convingi de asta este de ajuns sa mergi un pic prin Maramures sau prin alte regiuni ale tarii si sate unde oamenii si-au pastrat o mare parte din traditii.

In astfel de locuri nu ai cum sa nu te simti ca acasa, dar mai ales nu ai cum sa pleci nemultumit de Romania.

In astfel de locuri o sa ai ocazia sa incerci niste bucate de o sa te lingi pe degete, o sa poti sa arunci un ochi la cum traiau si stramosii tai acum nu multa vreme, dar o sa si reusesti sa intelegi mai bine de ce oamenii de acolo iti zambesc sincer si nu iti cer nimic in schimb, decat un zambet la fel de sincer. Acolo, poti sa fii tu in restul zilelor cine vrei tu sa fii, milionar sau miliardar, pentru oamenii aceea esti tot unul de-al lor si o sa fii tratat ca atare.

Nu vreau sa o mai lungesc prea mult, sunt foarte multe de spus si daca o sa ma pornesc o sa scriu iar ditamai postarea, insa cred ca esentialul acum este sa privim Romania cu partile ei bune si cele rele.

Din pacate, cele rele reusesc sa iasa in evidenta destul de mult in ultima perioada si nu ne fac onoare, insa asta nu inseamna ca Romania si romanii nu merita totusi o sansa si nu trebuie priviti ca un ansamblu de lucruri bune si rele.

De 1 decembrie incerc sa ma axez pe cele bune, insa nu pierd nicio clipa din vedere partile rele, pentru ca doar daca suntem constienti de ele vom reusi sa intelegem ceva din ele si sa le folosim in avantajul nostru.

Romania, iti mai urez doar la multi ani de ziua ta si sper ca fiecare roman si strain sa reuseasca sa te vada asa cum esti in realitate, o padure verde si frumoasa, care are din pacate si cateva uscaciuni care cantaresc poate mai mult decat ar trebui.