Hai că-i gata și cu EURO 2016.

Photo credit: pagina de Facebook Utopia Group

Umorul face parte din filosofia poporului român, așa că m-am gândit că poza de mai sus este cea mai bună alegere pentru a complimenta această postare despre Campionatul European de Fotbal. Pentru România aventura de la EURO 2016 s-a terminat destul de rapid, așa că după faza grupelor am fost nevoită să îmi caut alte favorite.

Nu că m-aș fi așteptat ca echipa noastră națională de fotbal să facă nu știu ce minuni, dar am sperat ca măcar pe un loc 3 să terminăm și noi și să trecem de faza grupelor.

Sau măcar să câștigăm și noi un meci, să dăm un gol dintr-o fază de atac, să nu fim prima echipă care ia bătaie de la Albania la EURO, chestii din astea.

S-ar putea să fi plecat totuși și un pic cam prea siguri pe noi, pentru că înainte de a ajunge în Franța ne gândeam că doar gazda turneului ar fi putut fi cea mai mare piedică în calea noastră.

Câteodată am impresia că noi suntem cea mai mare piedică în calea noastră (vezi dramatica semifinală a Stelei cu Middlesbrough din Europa League), dar poate că la un moment dat o să reușim și noi să trecem peste asta, și o să ne batem cu marile echipe naționale, sau de club din Europa, de la egal la egal.

Ce ne rămâne nouă după Campionatul ăsta European sunt meciurile bune din campania de calificare și cel deschidere cu Franța, dar și faptul că am reușit să marcăm și noi două goluri, din penalty ce-i drept.

Puteam să ratăm, așa că hai să ne bucurăm că le-am dat și pe alea. Unul cu Franța, unul cu Elveția, cu Albania nu ne-a mai mers. Vorba românului, ulciorul nu merge de multe ori la apă. Chiar dacă ar fi fost o performanță interesantă să ne calificăm în optimi doar cu goluri date din penalty.

Am pornit oricum cu ideea că la finala din 10 iulie marea câștigătoare va fi Germania, pentru că eu una îi admir pentru seriozitatea de care dau dovadă și pentru faptul că au arătat că sunt o echipă puternică. În Champions League susțin mai mereu Bayern München, chiar dacă finale din ultimii ani par să le aparțină echipelor din Spania.

La EURO Spania a fost o surpriză, dar nu neapărat una plăcută. După catastrofa de meci de la Campionatul Mondial cu Olanda, în care Portocala Mecanică a câștigat cu 5-1, nu pot spune că mă așteptam ca Spania să facă mare lucru nici la EURO 2016.

Ca să dau Cezarului ce-i al Cezarului, echipa spaniolă a făcut un pic mai mult decât naționala noastră, dar Italia i-a trimis acasă după optimi.

Italieni care au disputat o adevărată finală cu Germania în semifinale, iar pentru mine acela este cel mai bun meci de la EURO 2016. Finalul de meci a fost o trecere de la agonie la extaz, de la extaz la agonie, și tot așa. Cu fiecare lovitură de la 11 metri ratată de oricare dintre echipe simțeam că mai aveam un pic și îmi stătea inima, și la cele decisive mă uitam printre degete.

Faza meciului dintre Italia și Germania rămâne pentru mine intrarea pe teren a lui Simone Zaza, păstrat parcă de antrenorul Italiei pentru momentul penalty-urilor, jucătorul reușind să-l rateze pe cel executat de el. Mi-a părut rău pentru el, dar e posibil ca presiunea să își fi pus prea tare amprenta pe el.

Aceeași amprentă pusă pe toți atacanții italieni și nemți, care s-au bătut în ratări de la 11 metri. Noroc cu fundașii Mats Hummels sau Jérôme Boateng.

M-am bucurat pentru victoria norocoasă a Germaniei, chiar dacă undeva în adâncul sufletului meu m-am întristat pentru italieni și pentru minunatul lor portar, Gianluigi Buffon. E admirabil ca un jucător de aproape 40 de ani să fie încă printre cei mai buni de pe teren, așa că merită toate aplauzele și laudele. Mi-ar fi plăcut să văd duelul ăsta în finală, dar n-a fost să fie.

Surpriza EURO 2016 a fost fără drept de apel Islanda, o echipă mică în viziunea unora, dar care în multe momente a jucat ca o echipă mare. Pe mine m-au cucerit, și au tot respectul meu pentru suporterii minunați și jucătorii care s-au prezentat fără aere de vedete.

Au pornit cu șanse minime din start, dar au arătat că nu contează doar la ce mare echipă din Europa joci sau cât ai salariul.

Pe teren totul e posibil, probabil de asta au reușit islandezii să treacă până și de Anglia, pentru că mi-e greu să cred că le dădea cineva multe șanse. Eu le-am dat, așa că am fost suficient de nebună cât să pariez 5 lei pe victoria lor.

Îmi pare rău că n-au avut ocazia să ajungă în finală, pentru că poate măcar atunci primea și Gunnarsson mult doritul tricoul de la Cristiano Ronaldo. Îl respect foarte mult pe Cristiano Ronaldo ca jucător și recunosc că este cel mai bun la ora actuală, dar nu o să mint și o vă spun că nu mi s-a părut prea frumos să-i spună căpitanului islandez ba că a promis cuiva din tribună tricoul, ba că i-l dă la vestiare.

Norocul lui Gunnarsson că are colegi simpatici în națională care până la urmă i-au cumpărat și făcut cadou un tricou al portughezului.

O altă echipă pe care am ajuns să o susțin pe parcurs a fost Ungaria, care m-a cucerit cu meciurile din grupă. Meciul disputat cu Portugalia mi s-a părut unul dintre cele mai bune de la EURO 2016, iar Ungaria a arătat că în fotbal există și surprize. Să fim serioși, cine se aștepta ca Ungaria să termine pe primul loc într-o grupă cu Portugalia? Cel mai probabil nici chiar Portugalia, care a prins calificarea pe muchie de cuțit.

Ajung mai încolo și la Portugalia, momentan mă opresc la Belgia, echipă pe care o vedeam în finală după ce-a terminat grupa la egalitate cu Italia și a bătut Ungaria cu 4-0. Sincer, nu cred că Ungaria merita o bătaie atât de categorică, dar ăsta e fotbalul. Belgienii au prins o zi foarte bună, și părea că au prins aripi spre finală. Doar părea, pentru că visul frumos s-a încheiat rapid, iar Belgia a fost eliminată rapid de Țara Galilor. Au însă un jucător care mi se pare de un potențial foarte bun, având în vedere că e încă tânăr și are timp să demonstreze mai mult. Mă refer la Hazard, care e capabil să producă un adevărat hazard în apărarea adversarilor.

Țara Galilor părea și ea un vis frumos, dar fără supărare mie-mi părea cel mai simplu adversar pentru Portugalia, care nu reușise să bată pe nimeni în primele 90 de minute. Ceea ce s-a și întâmplat, asigurându-le portughezilor un loc în finala pe care urmau să o dispute fie cu favorita și țara gazdă a competiției, fie în compania campioanei mondiale.

Campioana mondială a fost favorita mea numărul 1, pentru că nemții sunt o echipă în adevăratul sens al cuvântului. Ceea ce mă bucură pe mine la Germania este faptul că după părerea mea nu se remarcă doar prin individualități, ci printr-o echipă formată din mulți jucători buni și gata să marcheze, chiar dacă nu ăsta e rolul lor în teren. Neșansa lor cred că a fost lipsa în linia defensivă în meciul cu Franța a lui Hummels, fiind în opinia mea golul care s-a simțit cel mai mult în teren. Poate că nu mă pricep eu la fotbal, dar simt că altfel ar fi arătat apărarea nemților cu el acolo.

Tactica nemților s-a schimbat în ultimii ani, și-mi place să văd o echipă care nu se teme de joc. M-am îndrăgostit irevocabil de Germania după Cupa Mondială din 2014 și celebrul meci cu Brazilia, pentru că n-ai cum să nu admiri o echipă care poate să joace atât de sigur în fața unei mari legende a fotbalului. Am lipsit 5 minute din fața televizorului, prilej cu care am ratat 2 sau 3 goluri marcate de nemți. Le place să dea goluri, iar mie îmi plac echipele care dau multe goluri și care fac spectacol, așa că eu și echipa națională a Germaniei suntem perechea perfectă.

N-aș putea spune același lucru și despre Croația, echipa care a fost cea mai mare dezamăgire de la EURO 2016. N-am să înțeleg cum au putut să joace atât de prost în optimi în fața Portugaliei, dar acel meci mi s-a părut cel mai urât din toată competiția.

Prea puțin fotbal, iar faptul că au mai fost și prelungiri mi-a pus capac. Prelungiri care au adus un deznodământ la fel de dezamăgitor pentru cei care credeau în șansa echipei naționale a Croației, și doar inspirația lui Quaresma a reușit să pună capăt calvarului de a urmări un astfel de meci.

Anglia n-a prea fost nici ea în apele ei, așa că prea multe nu sunt de spus despre prestația din optimi. La fel cum n-am prea multe de spus nici despre Elveția, Irlanda de Nord, Irlanda, Polonia sau Slovacia. Pot doar să le felicit pentru faptul că au ajuns totuși acolo, în timp ce ai noștri s-au uitat la meciurile lor de la televizor.

În grupe s-au descurcat însă și echipele astea destul de bine, și să nu uităm că Polonia s-a bătut până în ultima clipă cu Germania pentru primul loc din grupa pe care-au împărțit-o și dominat-o.

Irlanda a terminat și ea în fața Suediei, despre Elveția nu are sens să mai spun că a jucat mai bine decât echipa noastră și cred că era cam clar după primul meci cu Albania că o să termine în fața noastră în grupă.

Ghinionul Poloniei a fost că nu le-a mers de două ori cu loviturile de la 11 metri, dar cred că a fost destul de obositor pentru jucătorii polonezi să joace 240 de minute la diferență de câteva zile. Nu-s sarcastică deloc, chiar cred că și ăsta a fost unul dintre motivele pentru care n-au arătat mai bine în meciul cu Portugalia. Bravo totuși lui Lewandowski, cel care se poate mândri cu unul dintre cele mai rapide goluri de la EURO.

Mai rămâne să vorbesc despre Franța și Portugalia, dar voi lăsa câștigătoarea la urmă. Încep deci cu Franța, echipa care era marea favorită de la EURO 2016. Eu una la început n-am fost prea convinsă de statutul ei de favorită, cu toate că o vedeam câștigătoarea grupei A, adică cea în care se aflau și tricolorii noștri. Era greu de crezut că Elveția, România sau Albania pot fi o piedică în calea Franței, ceea ce s-a și văzut în clasamentul final.

Meciul de deschidere a fost foarte bun, chiar dacă unora le-ar fi plăcut să creadă c-au jucat francezii prost, nu noi bine. Eu zic să recunoaștem că ambele echipe au jucat mai mult decât bine, ceea ce e și-n avantajul nostru, și-n avantajul lor. A fost un meci de deschidere pe cinste și s-a jucat un fotbal de calitate, păcat că nu s-au confruntat tot aceleași două echipe și în meciul de închidere. Nu cred că ar fi pariat nici cel mai patriot și înfocat suporter al naționale pe o asemenea finală, dar în viața e bine să mai și visezi.

Franța s-a bucurat și în optimi și sferturi tot de un parcurs ușor, pentru că era greu de crezut că Irlanda și Islanda pot să facă o surpriză în fața favoritei. Doar Germania a fost un adversar cu adevărat de temut pentru francezi, pe care au reușit totuși să-l înfrângă datorită starului Griezmann.

Griezmann care merită din plin Gheata de Aur câștigată după acest turneu din Franța, fiind după părerea mea jucătorul cel mai constant de la EURO 2016. Comentatorii partidei dintre Franța și Portugalia s-au grăbit să-l critice după prestația din finală, însă cred că are și el dreptul la o seară un pic mai proastă, după atâtea seri inspirate și cele mai multe goluri în competiție. Nu e ca și cum nu s-ar fi văzut deloc pe teren în finală, așa că mi se pare un pic nedrept să îi sară lumea în cap doar pentru faptul că n-a reușit să fie la fel de inspirat și cu Portugalia. Mi se pare un jucător care nu doar că promite mult, dar și arată că poate. Pentru mine este unul dintre cei mai inspirați atacanți de la EURO 2016, reușind să marcheze chiar și câte două goluri pe meci.

Gheata a luat-o el, Balonul de Aur eu am sperat să ajungă la portarul nemților. Fotbalul nu e doar despre o căruță de goluri, chiar dacă alea contează după timpul regulamentar, prelungiri și loviturile de la 11 metri.

M-aș bucura ca un portar să plece acasă cu trofeul anul ăsta, pentru că un portar inspirat și cu parade extreme face ca drumul spre finală și trofeu să fie mai simplu și mai sigur. Neuer a arătat nu doar că este un portar foarte bun, ci că este și suficient de sigur pe el încât să-și încerce până și norocul cu un gol, mergând în careul advers alături de întreaga echipă a Germaniei în ultimele secunde ale meciului. A mai greșit și el că-i om ca noi toți, dar asta nu înseamnă că nu merită cuvinte de laudă pentru toate momentele inspirate.

E posibil totuși ca Balonul să ajungă iar la Ronaldo, având în vedere că a plecat acasă cu trofeul EURO 2016, iar cu Real Madrid a câștigat Champions League. Om vedea.

Portugalia este norocoasa competiției, și cea mai bună dovadă că cei din urmă vor fi cei dintâi. În grupe fie nu s-au străduit prea tare, fie n-au avut prea multă inspirație, fie Ronaldo n-a fost la capacitate maximă, ceea ce mă făcea să văd echipa asta plecând acasă destul de repede.

Eu totuși nu cred că echipa asta stă doar în Ronaldo, ceea ce m-am rugat să se reflecte în seara asta în jocul lor, după accidentarea portughezului de la Real Madrid. Este într-adevăr un jucător cheie și un adevărat lider de echipă și de vestiar, dar nu cred că e corect față de restul jucătorilor ca doar el să fie în lumina reflectoarelor. Pentru Portugalia trebuie să existe viață și după ce-o să se retragă Ronaldo, la fel cum a fost spre exemplu și după retragerea lui Figo, un jucător poate la fel de apreciat.

Finala a excelat în ratări uriașe atât pentru Franța, cât și pentru Portugalia, și la un moment dat părea că mingea efectiv se încăpățâna să nu intre în poartă. Eu speram să văd cât mai multe goluri, de asta prin minutul 110 mă gândeam că mi se împlinește dorința măcar la loviturile de la 11 metri.

Nu de alta, dar până atunci cea mai interesantă faza a meciului fusese molia de pe fața lui Ronaldo. Habar nu are molia aia cât de pomenită a fost în seara finalei, dar și cât de vedetă e în toată presa și pe toate rețelele de socializare.

Eu am avut o presimțire că Éder o să fie omul cheie al meciului încă din momentul în care a intrat pe teren, dar la golul lui efectiv am aruncat cu evantaiul pe jos. N-am crezut sincer că Portugalia o să câștige trofeul de la EURO 2016, mai ales că n-a câștigat aproape nici un meci în primele 90 de minute. E admirabil că jucătorii au putut să tragă atât de mult de ei, având în vedere cât de multe minute au jucat în toate meciurile din optimi și până în finală.

Se vorbește prea puțin despre meci, mai mult despre accidentarea lui Ronaldo și molia de pe fața lui. Nu cred că Payet trebuie condamnat pentru faultul asupra lui Ronaldo, era clar că starul portughezilor va fi în vizorul jucătorilor francezi și că vor încerca să-l oprească prin toate mijloacele.

Important e că accidentarea lui Ronaldo s-a dovedit a nu fi atât de gravă pentru următoarele competiții, iar Portugalia a fost în cele din urmă adevărata mare surpriză de la EURO 2016.

Arbitrajul a fost bun, cu excepția acelui henț acordat Portugaliei în prelungirile partidei. Tare-s curioasă ce s-ar fi întâmplat dacă Portugalia marca din acea lovitură liberă, în condițiile în care henț-ul a fost comis în primă fază de fotbalistul portughez, mingea fiind atinsă de abia după aceea de cel francez. Probabil că se stricau și mai tare relațiile dintre francezi și englezi, având în vedere că arbitrul delegat la această partidă era englez.

Una peste alta, eu alte faze notabile nu-mi mai amintesc, așa că asta a fost povestea lui EURO 2016.

N-a câștigat oricum cine-am vrut eu să câștige, și prin asta mă refer la Germania în caz că nu era clar, așa că prea multe nu mai am de spus. Dacă a câștigat sau nu cea mai bună echipă ține de subiectivitatea fiecăruia dintre noi, așa că nu ne rămâne decât să felicităm echipa Portugaliei pentru minunea de a câștiga o finală chiar și fără Ronaldo pe teren.

Eu nu cred că-i o minune, cred că dovedește cât de mult contează întreaga echipă și cam cât de bine s-au mobilizat jucătorii portughezi după accidentarea căpitanului, când totul părea pierdut.

Păcat că nu s-a jucat și-o finală mică între Germania și Țara Galilor, pentru că sunt aproape sigură că ar fi fost un meci interesant și de un fotbal de calitate.

Nu-i nimic, imediat încep calificările pentru Mondiale, campionatele din diferite țări ale Europei și din alte colțuri ale lumii, dar și Champions League și Europa League. Și de data asta am o grămadă de jucători noi de urmărit la treabă, ceea ce o să facă ca toate meciurile din competițiile astea să mi pară și mai interesante decât mi se păreau până acum.

Voi cu cine ați ținut în finală, cu #FRA sau cu #POR?

Ați crezut vreo clipă în șansa Portugaliei, sau alta era echipa pe care mizați atunci când s-a dat startul EURO 2016?