Pentru ca in ultima vreme am cam lipsit din peisaj, zilele trecute mi-am adus aminte de Polyvore si m-am logat pentru prima data dupa mai bine de cateva luni. Nu stiu de ce, dar in ultima parte a lui 2016 am trecut printr-un soi de pana de idei si mi-a luat ceva timp sa imi revin.

Cum nu prea aveam idei, am decis ca nu are sens sa fac tinute doar de dragul de a le face. Sunt genul de persoana care in general evita sa faca lucruri doar de mantuiala, pentru ca asta inseamna nu doar pierdere de timp, ci si sa te complaci in „se poate si asa”. Desigur, se poate si asa, dar nu-i mai bine sa faci lucrurile cum trebuie si sa vrei ce-i mai bun de la tine?

Pauza mi-a prins chiar bine, si oricum as fi fost nevoita sa o iau din cauza lipsei unui laptop care sa functioneze cum trebuie. Din cand in cand ma mai gandeam ca parca as vrea sa intru pe Polyvore sa vad ce s-a mai petrecut in ultima vreme, dar imi trecea repede.

Ce-i drept, anul trecut nici nu fusesem extrem de activa pe Polyvore, iar la inceputul verii recunosc ca eram un pic suparata pentru ca aveam de multe ori impresia ca degeaba imi dau silinta. Chiar daca era o activitate care-mi facea placere si ma relaxa, voiam in acelasi timp sa-mi vad si tinutele la Top Sets, ca un soi de recompensa pentru timpul pe care-l alocam lor.

Ma rog, de abia acum imi dau seama ca nu stiu exact ce motive aveam sa ma plang, iar ceea ce urmeaza sa zic as vrea sa nu para ca zic doar ca sa ma dau mare, pentru ca nu asta e intentia mea.

Sper ca va dati si voi seama ca problema era doar la mine in cap avand in vedere ca la un moment dat nu doar ca am castigat unul dintre concursurile organizate de ei, ci mi-au si ales acelasi set doua zile la rand ca Top Set. Aveam ceva pitici pe creier si cred ca sufeream un pic de mine, de asta zic ca pauza mi-a prins de minune. E normal sa vrei sa fii din ce in ce mai bun, dar de multe ori e posibil sa cazi intr-o extrema si sa nu mai vezi lucrurile clar.

Eram la marginea prapastiei si sigur cadeam in extrema daca nu faceam o pauza, asa ca pauza a fost cea mai buna decizie si m-a ajutat sa cobor de pe pedestal si sa-mi dau seama ca nu poti fi mereu pe primele locuri. Imi place sa cred despre mine ca sunt o persoana cu capul pe umeri si nu sunt atat de narcisista incat sa consider ca totul mi se cuvine doar mie.

Cred, oricat de urat ar suna asta, ca e totusi in natura umana sa ne dorim sa fim noi cei mai buni, ceea ce face ca mereu sa exista macar o parte mica din noi care sa nu se poata bucura pe deplin pentru succesul altora, mai ales cand implica esecul nostru. Eu nu ma feresc sa recunosc ca exista undeva in adancul meu o doza foarte mica de egoism, dar asta nu inseamna ca sunt mandra de ea si ca nu incerc sa o tin in frau.

Sper sa reusesc, important e ca acum m-am intors pe Polyvore si vreau sa profit la maxim de timpul pe care-l petrec alcatuind tinutele. Pe langa faptul ca ma relaxeaza, ma ajuta si sa descopar colectii noi, sa disting colectia lui x de colectia lui y, sau colectia din 2016 de colectia din 2015.

Pe langa asta, m-a ajutat sa-mi dau seama ca majoritatea lucrurilor necesita timp, dar mai ales rabdare. Cu rabdarea treci marea, si uite ca dupa aproape doi ani mi-am vazut si eu un set de-al meu pe Instagram-ul lor oficial si pe pagina lor oficiala de Twitter. Pentru mine e o realizare, e ceva cu care pot sa ma mandresc si care ma face sa ma simt foarte bine.

Save your blowout with a cute pom pom beanie ☔ polyv.re/2idnPl1 (Look by the92liner)

O fotografie postată de Polyvore (@polyvore) pe

Pentru ca imediat se implinesc doi ani din momentul in care am hotarat sa ma alatur comunitatii Polyvore, sper ca in urmatoarea perioada sa reusesc sa pun la cale o sedinta foto. Am castigat la un moment dat o fusta la unul dintre concursurile sponsorizate de SheIn (*cred ca v-am mai spus), si chiar as vrea sa profit de ocazie sa vi-o arat si voua.

In rest, sper ca la un moment dat sa gasesc formula perfecta de ordonare a obiectelor in seturi. Nu reusesc deloc sa dau deloc de ea, si imi doresc ca seturile mele sa aiba ceva special, care sa te faca sa le recunosti dintr-o mie si sa te faca sa spui „astea-s ale Ioanei”.