De ce merita sa vezi Arrival (2016)

Arrival (2016)
Photo credit: imdb.

Chiar daca nu ma consider o cinefila, recunosc ca am si momente in care imi place sa imi umplu un bol cu popcorn, sa ma imbrac in niste pijamale pufoase, si sa ma uit la un film care sa ma tina cu sufletul la gura.

Nu-s mare amatoare a mersului la cinema, asa ca majoritatea filmelor le vizionez de pe canapeaua mea din camera. Habar n-am de ce, dar adevarul e ca nu-mi prea place sa am companie cand ma uit la filme.

Sunt genul de persoana care fie plange in cele mai random momente si scene din film, fie comenteaza in gura mare atunci cand nu-i convine ceva, fie le da indicatii personajelor si le cearta atunci cand fac o tampenie.

Din cand in cand mi se intampla sa mai si miros destul de repede cam care ar putea sa fie twist-ul povestii, iar in general mi-e destul de greu sa il pastrez doar pentru mine. Asa s-a intamplat chiar zilele trecute cu ultimul episod al sezonului 3 din HTGAWM. Prin minutul 10 cam incepusem sa banuiesc care urma sa fie deznodamantul, ceea ce mi-a stricat surpriza de la final.

Revenind. Pe langa toate „calitatile” insirate mai sus, sunt si genul de persoana care s-ar putea sa adoarma pe la mijlocul filmului, daca scenariul se dovedeste a fi plictisitor. Mi s-a intamplat, si nici ca i-am mai dat acelui film o a doua sansa.

Imi plac la nebunie filmele care reusesc sa ma tina in priza, care incep intr-un fel si se termina altfel, care iti pun mintea la contributie si te fac sa iti pui o suta de mii de intrebari in timp ce le vizionezi, dar si dupa ce s-au terminat. Cred ca de asta e greu sa devin cinefila, putine sunt filmele care au potentialul sa ma tina intr-un loc timp de doua ore.

Vineri seara am vorbit cu prietena mea cea mai buna aproape o ora la telefon, iar printre altele mi-a recomandat niste filme.

I-am spus ca planuiam sa ma uit la La La Land (2016) in weekend, dar ea m-a convins ca prima data ar trebui sa ma uit fie la Manchester by the Sea (2016), fie la Arrival (2016). Chiar e cinefila, asa ca mereu ma bazez pe parerea ei si stiu ca tot ce-mi recomanda in materie de film e de calitate.

De dimineata am decis sa-mi incep ziua cu Arrival (2016), cu toate ca nu ma prea incanta pe mine ideea de film SF. Tot prietena mea m-a convins ca nu-i genul ala de film SF la care ma astept eu, si ca o sa fiu surprinsa de poveste si de final, asa ca m-am bazat inca o data pe cuvintele ei.

Despre trailer-ul lui Arrival (2016) pot spune ca mie m-a lasat impresia ca nu seteaza extraordinar asteptarile pe care sa le aveti de la film.

Era si greu sa faca asta, avand in vedere ca filmul nu-i un simplu SF despre o invazie extraterestra, ci mai degraba o poveste de viata care s-ar putea sa va surprinda. Pe mine m-a surprins, si recunosc ca scenariul filmului n-a avut nici o legatura cu scenariul pe care-l aveam in minte inainte sa dau play.

Filme cu Amy Adams nu sunt sigura daca am mai vazut pana acum, dar mi se pare ca intepreteaza foarte bine personajul principal. Asta chiar daca nu ma prea identific cu Louise, ci mai degraba cu Ian (personaj interpretat de Jeremy Renner). Ea e experta in lingvistica, el e fizician. Mi se pare chiar simpatic modul in care se completeaza unul pe altul, si fac o echipa pe cinste.

Rezumat pe scurt: Pamantul este invadat de 12 nave extraterestre, fiecare aterizand in 12 colturi diferite ale lumii. Nimeni nu stie care sunt intentiile vizitatorilor, insa fiecare tara incearca sa coopereze si sa puna cap la cap piesele puzzle-ului. Pe parcurs situatia devine tensionata, ceea ce aduce in prim plan o alta problema – posibiltatea izbucnirii unui razboi.

Daca aprofundez prea tare subiectul filmului, o sa va dau si cate un spoiler si chiar nu e intentia mea sa fac asta. Va spun doar ca am observat ca parererile despre film sunt impartite, existand doua tabere: unii spun ca finalul este o porcarie, altii spun ca finalul este extraordinar si te pune pe ganduri.

Pe mine m-a pus pe ganduri. Trebuie sa recunosc ca in primele 30 de minute au existat cateva momente in care am avut impresia ca timpul trecea cam greu. Dupa aceea insa, cu greu am mai ridicat ochii din ecran. A durat destul pana sa banuiesc cam care ar putea fi un twist al povestii, dar finalul tot m-a prins cu garda jos si m-a surprins.

Habar n-am ce as fi facut daca eram in locul personajului interpretat de Amy Adams, insa nu decizia ei m-a surprins. M-a surprins pretextul invaziei extraterestre, si pe alocuri am simtit ca filmul s-a terminat un pic cam brusc. Simt ca a lipsit o piesa din puzzle, insa aceea nu-i morala.

Daca ma intrebati pe mine care e morala, as spune ca trebuie sa privim viata ca pe un drum care ne desparte pe toti la nastere, dar ne duce in acelasi punct. Important e sa ne bucuram de drum, pentru ca avem o singura viata la dispozitie si nici unul dintre noi nu stim ce ne rezerva viitor.

Si chiar daca am sti, oare am schimba ceva?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *