Povestea unei fete careia ii place sa faca bagaje

De cand ma stiu, ceea ce-mi place cel mai mult sa fac atunci cand urmeaza sa plec de acasa pentru mai multe zile sunt bagaje.

Incep mereu sa pun lucruri in bagaje cu cateva zile inainte de ziua plecarii, iar zi de zi fie mai adaug cate ceva, fie scot unele lucruri si le inlocuiesc cu altele de care as putea avea mai mare nevoie. Chiar si atunci cand urmeaza sa merg pentru doua sau trei zile la o cabana, de bagaje cel mai probabil o sa ma apuc tot cu o saptamana inainte.

Asta a inceput inca de pe vremea cand eram foarte mica, cred ca nici nu mergeam inca la gradinita sau la scoala generala.

Tata a fost mereu fascinat de ideea de a locui in Canada sau in Australia, asa ca pe vremea cand aveam vreo cinci sau sase ani, ne-a zis mie si mamei ca daca prinde ocazia, face cumva si ne mutam acolo. Habar nu aveam eu pe atunci ce presupune asta, nu stiam ca aveai nevoie de cetatenie sau de un loc de munca.

In acelasi timp eram prea mica sa-mi dau seama ca insemna sa lasam in urma totul si sa o luam de la capat.

Pentru mine ideea de plecare inseamna doar sa-mi fac bagajelul din timp, ca sa-l am pregatit pentru momentul in care urma sa se si intample. Si inca din clipa in care mi-a intrat in cap ideea ca la un moment dat o sa plecam, pentru ca eu eram convinsa ca asta se va intampla sigur, zi de zi adaugam cate ceva in cutiuta mea cu lucruri pe care trebuie neaparat sa le iau cu mine.

Pe vremea aceea bagaje pentru mine insemnau niste cutiute de hartie, asa cum vedeam eu in desene ca foloseau personajele atunci cand se mutau intr-o casa noua sau intr-un oras nou.

Ma incanta atat de mult ideea ca urma sa ne mutam intr-un loc nou si necunoscut, cu toate ca pe atunci inca nu aveam de ce sa imi doresc sa ma mut din Romania. Nu stiam care era diferenta dintre Romania si Canada/Australia, dar entuziasmul din vocea tatei ma facea sa cred ca ea exista cu siguranta si ca schimbarea era in bine.

Tata oscila mai mult spre Vancouver, si tin minte ca la un moment dat am primit si eu cateva vederi de acolo de la cineva drag. Imi placea sa ma uit des la ele si sa ma gandesc ce ar fi trebuit sa adaug in cutiuta mea, ca sa-mi fie de folos acolo. Adaugam oricum tot felul de jucarii de plus, poze cu bunicii sau cu persoanele dragi mie, sau mai stiu eu ce alte lucruri puteau fi importante pentru un copil de cativa ani.

Nu mai tin minte exact ce era in vederile cu Vancouver, avand in vedere ca au trecut multi ani si habar nu am pe unde s-au ratacit.

Stiu insa ca in vederi era si marea, iar eu ma gandeam in timp ce le priveam cam cat de fain trebuie sa fie sa locuiesti langa mare. Inca mai cred asta, si intr-un colt mic al inimii mele cred inca-mi pare rau ca visul asta nu s-a indeplinit.

Cutiuta cu lucruri pe care trebuie neaparat sa le iau cu mine nu mai exista, pentru ca intre timp am crescut si am ramas tot in Romania, asa ca nu-si mai avea rostul. Probabil ca lucrurile din ea sunt in alte cutii, sau poate ca au ajuns in podul casei bunicilor.

Cred insa ca in interiorul meu a ramas inca acel copil care strange lucrurile intr-o cutiuta si se pregateste mereu de plecare. Am fost un pic dezamagita cand am crescut si mi-am dat seama ca visele oamenilor mari nu se transforma intotdeauna in realitate.

Mi-am propus totusi sa fac tot ce-mi sta in putinta sa mi le indeplinesc pe ale mele, pentru ca stiu ca acel copil din mine n-o sa aiba astampar pana in clipa in care n-o sa-si duca acea cutiuta acolo unde-i e locul 🙂

Probabil povestea asta de mai sus sta in spatele entuziasmului meu de a imi face bagajele din timp, dar cred ca explica totodata si grija cu care aleg lucrurile pe care le iau cu mine.

Cutiuta s-a transformat intr-un geamantan, iar mie mi-a ramas placerea asta de a fi mereu pe picior de plecare. Recunosc ca nu stiu daca acum ca am mai crescut as mai pleca tot in Vancouver, dar stiu ca as pleca undeva unde sa pot sa vad marea zi de zi.


Voi aveti intamplari din copilarie care inca isi pun amprenta?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *