Melodia pe repeat #11.

Daca pana acum melodiile pe repeat n-au fost insotite de o poveste, uite ca in aceasta zi de duminica o sa sparg gheata. Melodia de astazi de la Lil Dicky imi aminteste de un capitol frumos din viata mea, pe care l-am recitit de curand si de care mi-am amintit cu drag.

Undeva la inceputul anului am primit o invitatie la nunta unei bune prietene din copilarie, unde stiam ca urma sa ma intalnesc cu o persoana pe care n-o mai vazusem de cativa ani. Capitolul despre care vorbesc n-a fost unul foarte lung, dar pe alocuri parca-mi pare rau ca n-am facut cumva sa schimb asta. Poate ca asa a fost sa fie.

Trecand peste asta, ideea e ca am descoperit melodia de mai jos cu doar cateva zile inainte de nunta. A fost dragoste la prima auditie si mi-am dat seama ca ma identific destul de bine cu versurile si cu videoclipul, chiar daca povestea mea era un pic diferita. Nu va faceti griji, n-aveam nici o treaba cu mirele, ci cu unul dintre invitati 🙂

Acum cativa ani am patit o chestie foarte amuzanta. Amuzanta acum, pe moment n-a prea fost. Am cunoscut un tip de care mi-a placut foarte mult inca din prima clipa, dar care nu credea sub nici o forma ca implinesc 17 ani. Ce-i drept, unii oameni cu care fac cunostinta chiar si acum cred ca de abia urmeaza sa-mi fac buletin, asa ca va dati seama cam cum arata viata mea amoroasa acum 8 ani.

Habar n-am unde a stat ascuns pana atunci, pentru in mod ironic aveam prieteni comuni si am fi putut sa ne intersectam si pentru cateva clipe la un moment dat. Singura explicatie plauzibila e ca era scris in stele sa ne intersectam fix in seara aia, sau cine stie.

Dupa ce s-a convins ca treaba e in regula si ca urma sa imi sarbatoresc cat de curand ziua de nastere, am inceput sa vorbim despre tot felul de nimicuri si ne-am dat seama ca ne-am cam potrivi. De fapt, chestia un pic ciudata dintre noi era ca ne intelegeam chiar si atunci cand nu scoteam un cuvant. Asa cred c-a inteles si ca aveam ceva dubii in privinta lui, sau mai bine spus in privinta seriozitatii lui.

La un moment dat m-a sunat pentru a nu stiu cata oara, iar eu n-am vrut sa-i mai raspund. Nu stiti cate emotii am simtit in momentul in care i-am vazut numele pe ecranul telefonului, dar exista ceva care ma oprea. Lui nu i-am spus niciodata, dar o sa va spun voua.

La ceva timp dupa ce ne-am cunoscut el s-a mutat intr-un alt oras, unde mergea la facultate. Am crezut intotdeuna ca mai exista cineva in afara de mine, iar eu nu suport sa fiu a cincea roata la caruta.

Adevarul e ca nu stiu nici acum de ce am avut senzatia asta, dar chiar si dupa toti anii astia care-au trecut inca sunt convinsa ca asa a fost. N-as fi putut sa fiu cu cineva in care efectiv n-aveam incredere, asa ca de asta am incheiat destul de repede un capitol care poate ca ar fi putut sa aiba mai multe pagini si sa fie cu happy end.

Din toata povestea am ramas doar cu cateva cuvinte de-ale lui. Intr-o seara racoroasa de toamna se uita fix in ochii mei si mi-a spus sa-mi traiesc viata fara sa ma mai gandesc la ceea ce cred altii, sau ce spun altii. Mi-a mai spus sa fac intotdeauna ceea ce ma face fericita, sa ma bucur de fiecare moment, dar mai ales sa fiu eu. Ma rog, nu stiu daca a folosit exact cuvintele astea, dar in mare cam asta era ideea.

Dupa aceea mi-a mai spus ca impreuna am putea sa avem copii foarte frumosi. Eu chiar nu puteam sa vizualizez imaginea asta, si oricum ma pierduse deja de la cuvantul copii. In clipa aceea mi-am dat seama ca nu as fi putut vreodata sa fiu eu langa o persoana in care nu aveam incredere, daramite sa incerc sa construiesc ceva solid.

M-a sunat dupa un an, si povestea s-a repetat. Eu nu i-am raspuns, el n-a insistat. Aceea a fost ultima data cand m-a sunat, si cumva am trecut repede peste si pana anul trecut n-am mai deschis capitolul.

La nunta nu cred c-a stiut ca o sa merg, iar el intre timp oricum se mutase din oras si nu ne-am mai vazut. Din cand in cand recunosc ca mi-am fortat norocul si am trecut pe langa casa lui, dar nu stiu ce-as fi facut daca l-as fi vazut in curte sau ne-am fi intalnit intamplator.

Nu stiu ce asteptari aveam de la intalnirea asta dupa multi ani, dar stiu ca undeva in interiorul meu m-am simtit ca atunci cand ne-am intalnit pentru prima data. De data asta i-am intalnit si prietena, pe care inca am impresia ca as fi putut sa o intalnesc si acum 8 ani.

Cred ca simtea si ea asta, avand in vedere ca toata seara am avut impresia ca s-a uitat doar la mine. Simteam in permanenta ca am gresit cu ceva, sau ca are impresia ca as fi acolo sa-i iau ceea ce nu i-am luat prima data. Era departe de mine gandul asta, chiar daca din cand in cand ridicam privirea si observam ca el ma priveste.

Morala povestii e sa aveti mereu incredere in ceea ce simtiti, chiar daca in acel moment pare ca n-are niciun sens. Unele povesti sunt menite sa se termine dupa doar un capitol de cateva pagini, si acel capitol va poate ajuta sa va dati seama cum vreti sa arate continuarea cartii.

Exista oameni care se incapataneaza sa reciteasca acelasi capitol la nesfarsit, fara sa-si dea seama ca tin in loc doar un singur personaj. Al doilea personaj e posibil sa-si vada fericit de propria carte, iar tu sa nu mai ai nici un rol in ea. Nu stiu daca asta mi s-a intamplat mie, dar acum stiu ca acel capitol trebuie sa ramana inchis si pentru fiecare din noi ar fi bine sa nu-l mai redeschidem vreodata.

Cam asta a fost povestea melodiei pe repeat, asa ca va las sa va bucurati de ea. Se numara printre melodiile mele preferate de la inceput de an, si inca o ascult cu drag de fiecare data cand am ocazia.


Versul preferat:

And even though I had to move, I ain’t move on.


Voi ce melodie ati avut pe repeat saptamana asta?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *