Am fost acolo: City break de vineri in judetul Neamt

Am fost acolo: City break in Neamt
Mănăstirea Văratec

Daca saptamana trecuta v-am povestit despre cum a fost in Cluj, saptamana aceasta m-am gandit sa schimb un pic registrul.

Povestea de astazi a inceput vara trecuta, atunci cand am planuit impreuna cu familia fratelui meu sa mergem intr-o scurta excursie la Piatra Neamt. Planul era sa impuscam mai multi iepuri dintr-o lovitura: Cheile Bicazului, Lacul Roșu, dar și Piatra Neamț.

Trebuie sa recunosc ca de foarte multa vreme imi doream sa vizitez Cheile Bicazului si Lacul Roșu, dar și o parte dintre mănăstirile din județul Neamț și cetatea Neamțului. De fapt, exista foarte multe colturi ale tarii pe care n-am avut ocazia sa le vad inca, dar imi doresc foarte mult ca asta sa se intample in viitorul apropiat.

Toate bune si frumoase, mai erau doar cateva zile pana sa ne urcam in masina si sa pornim spre traseul pe care-l pregatisem pentru weekend. Eu desigur ca eram deja pe punctul sa incep sa pun haine in bagaj, noroc ca de data asta nu m-am grabit atat de tare.

V-am mai povestit ca imi place sa-mi fac bagajele cu cateva zile inainte, insa cumva asta functioneaza si pana acum nu mi s-a prea intamplat sa se schimbe planurile pe ultima suta de metri.

De data asta chiar nu stiu cum de nu am inceput sa-mi fac bagajele imediat cum am terminat de planuit excursia.

Adevarul e ca eram foarte incantata si deja imi imaginam cam cat de frumos arata Piatra Neamt din telegondola, dar si de cat aer curat o sa ma bucur la Cheile Bicazului si la Lacul Rosu. Ma vedeam la balconul unei pensiuni cu o carte buna in mana, asta in timp ce vantul diminetii imi adia usor prin par, iar pasarile ciripeau la urechea mea.

Socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, asa ca pe la mijlocul saptamanii am primit un telefon de la fratele meu si excursia s-a anulat. Intervenise ceva si ei nu puteau sa mai plece de acasa in weekend-ul acela, asa ca s-a dus pe apa sambetei sfarsitul de saptamana demn de un pastel pe care-l desenasem eu in capul meu.

Mi-am pus pofta-n cui pentru o perioada, adica pana in august. Atunci i-am convins pe ai mei ca nu ajungi prea des nici la manastirile din judetul Neamt, nici la Cetatea Neamtului sau la Piatra Neamt. Cheile Bicazului si Lacul Rosu sunt ce-i drept ceva mai aproape, insa asta era ocazia perfecta sa le vedem pe toate in aceeasi zi.

Traseul pe care-l gandisem eu parea foarte simplu, cel putin atunci cand l-am asternut pe hartie: manastirea Varatec – manastirea Agapia – casa memoriala a lui Ion Creanga din Humulesti – Targu Neamt – cetatea Neamt – manastirea Neamt – rezervatia de zimbri Dragos Voda din Targu Neamt – Piatra Neamt – Cheile Bicazului – Lacul Rosu.

Desigur ca n-am luat vreo clipa in considerare faptul ca m-am trezit cu noaptea-n cap, asa ca la cetatea Neamt am ajuns secata de mare parte din energie si tot ce-mi doream era o perna pe care sa dorm macar 5 minute. In masina eu nu prea reusesc de fel sa inchid un ochi, unde mai pui ca acum aveam parte de un traseu nou.

Ideea a fost sa nu oprim pe nicaieri pana la manastirea Varatec, dar oricum asta n-a fost prea greu avand in vedere ca afara nu se vedea nici urma de zi cand ne-am urcat in masina. Nu-mi amintesc la ce ora am plecat de acasa, dar oricum ma simteam ca in copilarie atunci cand tata avea chef de pescuit si pleca cu prietenii la 4 dimineata.

Mănăstirea Văratec

Pana la manastirea Varatec trebuie sa recunosc ca mai mult am dormit in papuci, dar cand am coborat din masina am facut cunostinta cu frigul de afara si m-am dezmeticit brusc. Era trecut de ora 8, dar noi eram oricum printre primii vizitatori ai zilei.

Fiind primul loc pe care l-am vizitat in ziua aceea, n-am reusit sa fac prea multe fotografii pe care sa vi le arat si voua. Trebuie sa va spun insa ca mi-a placut foarte mult curtea manastirii si imi pare rau ca nu am reusit sa petrec mai mult timp acolo. Era destul de frig afara, asa ca n-am zabovit si am pornit repede spre urmatoarea manastire.

Am fost acolo: City break in Neamt
Mănăstirea Agapia

De la manastirea Varatec am ajuns destul de repede la manastirea Agapia, insa intre timp vremea de afara devenise deja ceva mai prietenoasa. E posibil sa ma fi obisnuit si eu cu ideea ca afara nu-i atat de cald pe care credeam eu cand am ajuns in Neamt, insa ideea e ca la Agapia am stat ceva mai mult timp decat la Varatec.

Dupa ce am vizitat muzeul manastirii si m-am plimbat putin prin curte, am descoperit ca la doar cativa pasi de manastire se afla si casa memoriala a lui Alexandru Vlahuta. M-am gandit ca e o ocazie unica, asa ca am mers si pana acolo si am stat vreo 2 minute pe prispa. In casa nu se intra, si oricum nu era nimeni in zona care sa ne spuna daca se mai poate vizita si altceva in afara de curtea casei.

Mănăstirea Agapia
Am fost acolo: City break in Neamt
Mănăstirea Agapia
Am fost acolo: City break in Neamt
Mănăstirea Agapia
Am fost acolo: City break in Neamt
Mănăstirea Agapia

De la manastirea Agapia am pornit spre Humulesti, unde ne-am oprit la casa memoriala a lui Ion Creanga. Citisem despre locurile in care a copilarit Creanga, si recunosc c-a fost interesant sa le si vad.

Ma simteam un pic ca-n Amintiri din copilarie, dar am fost uimita de cat de mici erau atat curtea, cat si casa. De la ghid am aflat ca pe vremea aceea cam asa arata casa oamenilor ceva mai instariti, ceea ce m-a facut sa vad lucrurile intr-o cu totul alta lumina.

Incaperile mi s-au parut mici, iar usa camerei mai ca era prea mica si pentru mine. Brusc m-am simtit mai inalta decat credeam eu ca sunt, asa c-am plecat cu zambetul pe buze de acolo.

Am fost acolo: City break in Neamt
Casa Memorială Ion Creangă din Humulești

La doar cativa pasi de casa memoriala se afla si un parc tematic, unde m-am intalnit cu povestile mele preferate din copilarie.

La intrare m-au intampinat imediat ursul pacalit de vulpe si cumatra sa vicleana, iar la scurt timp am gasit punguta cu doi bani, care era pazita strasnic de un cocos. Am vazut si celebrul cal balan, ca mai apoi sa dau nas in nas cu lupul cel rau si capra cu trei iezi.

Parcul tematic mi s-a parut o idee simpatica, si chiar cred ca nu-i de ratat daca ajungeti in zona si vizitati casa memoriala a lui Ion Creanga. Bilet de intrare cred ca am platit in ambele locuri, dar impreuna cred ca oricum n-au fost mai mult de 20 de lei.

Din cate imi amintesc, la casa memoriala eu am platit si o taxa pentru a putea face cateva poze, de aceea nu sunt foarte sigura cat costa biletul de intrare. De retinut ca exista taxa pentru fotografii.

Am fost acolo: City break in Neamt
Casa memorială Ion Creangă din Humulești

Urmatoarea oprire a fost la poalele cetatii Neamtului, unde mi-am dat seama ca mi-e foarte foame si ca stomacul meu n-o sa reziste pana coboram de la cetate. Era trecut deja de 11 si chiar nu reuseam sa-mi dau seama cand a trecut timpul atat de repede.

Am facut un popas la terasa unui restaurant, unde mi-am incarcat un pic bateriile si m-am pregatit sufleteste pentru ceea ce urma. La cetate se poate ajunge doar pe jos, asa ca nu va faceti iluzii ca puteti merge cu masina pana la portile ei. Nu-i foarte mult de mers de la poale si pana la portile cetatii, doar ca-i la fel ca atunci cand urcati un deal.

Eu speram sa fie ca la Brasov, unde masina te lasa fix in portile cetatii. Desigur ca nici acolo nu te opreste nimeni sa mergi pe jos si sa faci ceva miscare, dar parca nu-ti prea vine s-o faci dupa ce-ai mancat. Stiam oricum dinainte ca trebuie sa urcam pe jos, insa eu una stiam si ca n-as fi putut urca daca nu mancam ceva inainte.

Pe drum am gasit o taraba cu zmeura, si desigur ca mi-a stat gandul doar la ea pana cand am coborat de la cetate si mi-am cumparat un pahar. La poalele cetatii gasiti oricum mai multe tarabe cu tot felul de suveniruri si gustari, ba chiar si un loc in care puteti personaliza diferite obiecte cu o poza pe care o aveti in telefon.

Am fost acolo: City break in Neamt
Cetatea Neamțului

Dupa ce-am urcat timp de 10 minute si ma simteam ca si cum as fi plecat la o plimbare pe Tampa, am ajuns si la Cetatea Neamt. Timp de 10 minute am fost exact ca un copil care merge pentru prima data la mare si isi intreaba parintii din 2 in 2 minute daca au ajuns.

Am fost acolo: City break in Neamt
Cetatea Neamțului

Cand am ajuns la portile cetatii m-a incercat un sentiment foarte interesant, adica mi-am dat seama ca acum mai bine de 500 de ani pe acolo treceau poate zi de zi Stefan cel Mare si ostenii lui. N-as putea sa va explic senzatia, care oricum a fost ciudata si pentru mine, avand in vedere ca mie nu mi se mai intamplase asta pana atunci. Poate ca ati trait-o si voi in alte colturi incarcate cu o istorie bogata.

Am fost acolo: City break in Neamt
Cetatea Neamțului

Dupa ce am explorat fiecare colt al cetatii si am vizitat cam fiecare incapere, am incercat sa-mi imaginez cum era cand veneau turcii sa o atace. Cred ca dura ceva pana ajungeau la portile ei, si am ramas cu impresia ca e oricum foarte diferita de cea de la Brasov.

Am fost acolo: City break in Neamt
Cetatea Neamțului

Chiar daca pentru postare am ales pozele in care nu se vede asta, la un moment dat curtea cetatii era plina de oameni. Eu incerc in general sa surprind cat mai putini oameni in poze, si credeti-ma ca am facut destule pana sa ma asigur ca am de unde sa aleg.

Am fost surprinsa sa descopar ca cetatea Neamt are atat de multi vizitatori matinali, si inca ma intreb cati dintre ei erau turisti, si cati erau localnici. Cumva imi place sa cred ca e vizitata des si de localnici, pentru ca mi se pare un prilej bun sa faci un pic de miscare in weekend si sa te relaxezi in timp ce-ti privesti orasul de la inaltime.

Am fost acolo: City break in Neamt
Cetatea Neamțului

In acelasi timp ma gandesc si la faptul ca eu nu merg prea des la cetatea Brasovului, asa ca exista posibilitatea ca si multi dintre localnicii de aici sa fie la fel ca mine. Eu am un alt loc preferat de unde privesc Brasovul de sus, dar poate ca o sa va povestesc si despre el la un moment dat. Astazi este despre Neamt.

Bustul lui Ștefan cel Mare de la Cetatea Neamțului
Cetatea Neamțului
Am fost acolo: City break in Neamt
Cetatea Neamțului

La cetatea Neamtului cred ca am zabovit cel mai mult, si daca era dupa mine cred ca mai stateam macar o jumatate de ora. Imi face placere sa stau sa privesc agitatia unui oras de la inaltime, asta-i modul in care ma relaxez eu cel mai bine. Habar n-am de unde pana unde, dar cred ca-mi place foarte mult ideea ca nu ma aflu si eu printre toti oamenii aia agitati, care alearga dintr-o parte in alta.

Am fost acolo: City break in Neamt
Cetatea Neamțului

Clar trebuie sa vizitati cetatea daca ajungeti in Targu Neamt, iar eu marturisesc ca orasul n-am prea reusit sa-l vad de aproape, ci doar de la inaltime. Pare oricum un oras linistit, dar parca tot as fi vrut sa am un pic mai mult timp la dispozitie si sa vizitez ce se mai putea vizita.

Am fost acolo: City break in Neamt
Mănăstirea Neamț
Am fost acolo: City break in Neamt
Mănăstirea Neamț

De la cetatea Neamt am plecat spre manastirea cu acelasi nume. Pe drum am vazut o biserica pictata integral cu icoane, si pentru o clipa am crezut ca am ajuns la destinatie. Mai aveam un pic de mers pana la manastirea Neamt, dar tot m-am oprit un minut sa o vad mai bine.

Am fost acolo: City break in Neamt
Mănăstirea Neamț

Asa cum ma asteptam, curtea manastirii Neamt mi s-a parut un pic mai mare decat cele ale manastirilor pe care le vizitasem de dimineata (Varatec si Agapia). De cum am intrat si am facut un tur al curtii am fost incantata de plantele agatatoare de pe chilii, imi plac mult cladirile sau casele pe care cresc astfel de plante.

Mănăstirea Neamț
Mănăstirea Neamț
Mănăstirea Neamț

 

Mănăstirea Neamț

Ceea ce mi-a placut mult la manastire in sine e faptul ca nu pare renovata de curand, si m-am bucurat sa vad bucati colorate de caramida. Manastirea Neamt mi s-a parut mai aproape de adevar, adica de asteptarile pe care le aveam eu cand am pornit la drum. Desigur, faptul ca Varatec si Agapia au fost renovate pe din-afara de curand e un lucru pozitiv, nici nu trebuie sa le lasam sa se degradeze.

Pana la urma fiecare dintre cele trei manastiri are frumusetea ei, si important este felul in care te simti atunci cand le calci pragul. Chiar pot spune ca m-am simtit cumva foarte linistita atat la Neamt, cat si la Varatec si la Agapia, si ca pentru cateva minute bune nu m-am mai gandit la nimic si am incercat doar sa ma bucur de liniste.

Mănăstirea Neamț

De la manastirea Neamt am plecat si cu o idee pe care s-o pun in practica acasa: modul in care erau aranjate lemnele din curte. Stiu ca asta nu are absolut nici o legatura cu spiritualitatea, dar chiar mi s-a parut o modalitate interesanta de depozitare a lemnelor.

Despre spiritualitate consider oricum ca nu e cazul sa va vorbesc eu, important e sa mergeti acolo si sa va bucurati de linistea locului. Pot spune despre mine ca sunt un om al detaliilor nesemnificative, asa ca mereu o sa va surprind si o sa va dau detalii la care nu va asteptati.

Mănăstirea Neamț
Am fost acolo: City break in Neamt
Mănăstirea Neamț

De la manastirea Neamt am plecat in cautarea rezervatiei de zimbri Dragos Voda, care stiam ca trebuie sa fie pe undeva pe aproape.

Ce-i drept am gasit-o destul de usor, doar ca visul meu de a vedea zimbri de aproape s-a naruit. Din locul in care stateam eu cei doi zimbri din rezevatie erau mici ca doua furnici, dar macar am vazut ceva cerbi si cateva caprioare. Cu unul dintre cerbi chiar m-am imprietenit, asa ca m-a urmarit de dupa gard pana la capatul lui.

La iesire am vazut si un pui de caprioara. M-a observat rapid, asa ca a stat la poza ca si cum stia deja ca asta trebuie sa faca de acum incolo. Mi-a parut rau pentru el si ma gandeam cat de bine i-ar fi fost lui in padure, dar a trebuit sa-mi iau ramas bun si sa plec de langa el.

Am fost acolo: City break in Neamt
Rezervația de Zimbri Dragoș Vodă

V-am spus inca de la inceput ca in momentul in care am ajuns la cetatea Neamtului eram secata de energie, asa ca am renuntat la ideea de a mai vizita Piatra Neamt. Mai aveam de mers cam 50 de minute cu masina, plus ca ceasul era trecut deja de doua dupa-amiaza.

Am intors spre Cheile Bicazului, si nu va pot spune in cuvinte cam cat de entuziasmata eram sa le vad pe timpul zilei.

In poze e cam greu sa le surprinzi in asa fel incat sa-ti faci o idee cam cat de interesant arata, poate doar daca montezi o camera pe bordul masinii si filmezi tot drumul. Din pacate nu mi-a venit ideea asta inainte sa pornim, dar cred ca ar fi fost un filmulet pe cinste.

Cheile Bicazului

Am incercat sa aleg doua poze care mi s-au parut mai interesante, dar oricum am oprit masina din metru in metru si am facut mai multe. Adevarul e ca n-am nimerit cea mai frumoasa vreme, iar pe alocuri as spune chiar ca a fost destul de capricioasa si isi tot faceau aparitia norii. Asta mi-a cam dat peste cap si mare parte din fotografii 🙂

Cheile Bicazului

La Lacul Rosu n-am fost prea incantata, la modul ca m-am simtit ca la zilele unui oras, sau la o serbare la care se aduna multi oameni. Nu prea stiu cum sa va explic ce si de ce nu mi-a placut, pentru ca intr-un fel ma bucur ca oamenii merg acolo si locul nu-i lasat in paragina.

Recunosc ca pe mine nu m-au dat pe spate terasele si tarabele, nici mirosul de mici sau gogosi, insa trebuie sa apreciez faptul ca era totusi curatenie si oamenii pareau ca se simt in largul lor. Chiar nu imi doresc sa fiu carcotasa, mai ales ca e prima data cand merg la Lacul Rosu si habar nu am daca acolo in fiecare zi e asa.

Lacul Roșu

La intoarcere timpul a trecut mai greu ca niciodata, iar seara ne-a prins pe drum. Cred ca am intrat pe usa casei undeva dupa ora 22, si nu-mi mai amintesc decat ca am facut rapid un dus si banuiesc ca am adormit imediat cum am pus capul pe perna.


In mare cam asa a aratat scurta mea vizita in judetul Neamt, insa trebuie sa recunosc ca inca imi pare un pic rau ca nu am reusit sa vizitez si orasul Piatra Neamt. Am eu o banuiala ca merita sa petreci macar o zi si-o seara acolo, asa ca ramane unul dintre locurile din Romania in care imi doresc sa ajung in viitorul apropiat.


Voi ati fost vreodata in Neamt?

Astept desigur sugestii de locuri care credeti ca merita vazute in cazul in care ajung iar in Neamt, sunt sigura ca am ratat cel putin unul.

E destul de greu sa vezi fiecare coltisor atunci cand planifici o vizita atat de scurta, insa cred ca m-am descurcat onorabil. Probabil ca ar fi fost o idee mai inspirata sa fi dormit in Piatra Neamt si sa fi continuat itinerariul a doua zi, dar e si asta o invatatura de minte.

Published by

Ioana, the 92 liner

20 SOMETHING GIRL THAT WRITES ABOUT MUSIC, BEAUTY, FASHION, EATING AND TRAVELING. #FANGIRLING OVER K-POP.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *