1 iunie si #childhoodmemories.

Pe vremea asta anul trecut v-am povestit tot felul de intamplari hazlii din copilarie, asa ca m-am gandit ca n-ar fi rau sa o fac si anul acesta. Chiar daca data din calendar spune ca astazi e 1 iunie, eu am cateva povesti despre Craciun si despre prima intalnire cu Mos Craciun.

Adevarul e ca parintii mei nu prea mi-au facut poze cand eram mica. Ce-i drept, in anii ’90 tehnologia nu era atat de avansata ca acum, asa ca nu gaseai camere foto sau camere video la toate drumurile. Primul meu contact cu un aparat foto a fost undeva pe la 5 ani, atunci cand Mos Craciun a venit pentru prima data in vizita la gradinita, iar educatoarea s-a gandit ca n-ar fi rau sa imortalizeze momentul.

Chiar daca a fost primul meu contact cu aparatul foto, n-a fost si prima mea intalnire cu Mos Craciun. Prima intalnire cu Mos Craciun nu mi-o amintesc, insa tata spune ca s-a petrecut in sufrageria casei mele. Cu toate ca n-aveam mai mult de 2 sau 3 ani, imediat cum am auzit cateva batai de toiag am stiut ca la usa-i Mos Craciun.

Ma rog, la usa casei nu era chiar Mos Craciun, ci un prieten de-al tatei deghizat in Mos Craciun. Nu s-or fi gandit ai mei sa-mi faca prea multe poze, dar s-au gandit totusi ca prima mea intalnire cu Mos Craciun trebuie sa fie epica si de neuitat. A fost de neuitat pentru ei, dar sunt sigura ca m-am bucurat si eu pe moment.

Chiar daca Mos Craciun m-a avertizat ca trebuie sa mearga in vizita si la alti copii, pe mine nu m-a prea interesat. L-am servit cu prajiturele si suc, dupa care am pus ochii pe sacul cu jucarii. L-am intrebat daca toate sunt pentru mine, dar el mi-a spus ca primesc cate o jucarie pentru fiecare poezie pe care pot sa i-o recit. Challenge accepted, nici nu-i trecea prin cap lui Mos Craciun cam cate poezii stiam eu.

Pana la urma i-am golit sacul, insa oricum toate cadourile erau pentru mine. Tata nu mi-a spus si ce cadouri am primit, dar poate aflu pana anul viitor si care a fost primul meu cadou de la Mos Craciun.

De acest 1 iunie pot insa sa va mai povestesc si cum am aflat ca Mos Craciun nu exista. Sau mai bine spus cum am descoperit printr-o munca de detectiv ca sursa tuturor cadourilor mele de Craciun erau parintii sau bunicii mei. 🙂 Momentul acesta mi-l amintesc ca si cum s-ar fi intamplat ieri, fiind de altfel unul dintre putinele momente din copilarie care mi-au ramas intiparite in memorie.

Aveam 4 sau 5 ani, iar cu cateva zile inainte de Craciun alergam prin casa ca orice copil neastamparat. Mama avea ceva treaba prin bucatarie, asa ca nu m-am oprit din joaca decat in momentul in care am observat ca dupa mobila din sufragerie aparuse o cutie suspecta. Am inspectat-o, si asa am aflat ca in interiorul ei se afla o papusa cam la fel de inalta ca mine. Nu m-am prins care-i faza cu ea, insa m-am prins ca e un cadou si n-am vrut sa stric surpriza.

Am tacut cateva zile, asta pana in dimineata de dupa Ajunul Craciunului. Parintii mei m-au trezit dis-de-dimineata, pentru ca de abia asteptau sa vada cum o sa reactionez cand o sa vad toate cadourile pe care mi le lasase Mos Craciun sub brad.

Sub brad, surpriza, printre cadourile am gasit si o papusa intr-o cutie. Ati ghicit, era chiar papusa pe care o gasisem cu cateva zile inainte. Le-am spus alor mei ca Mos Craciun n-avea cum sa-mi lase papusa sub brad cu o seara inainte, avand in vedere ca ea era deja ascunsa dupa mobila de mai bine de cateva zile. Au incercat amandoi sa dreaga cumva situatia, insa eu le-am spus ca m-am prins ca ei doi sunt Mos Craciun. De atunci n-au avut cum sa ma mai duca cu zaharelul.

Cadouri am primit in continuare, insa trebuie sa recunosc ca din acel moment nici un Craciun n-a mai fost la fel ca pana atunci. Mi-ar fi placut ca mama sa fi fost un pic mai inspirata si sa fi ascuns cadoul intr-un loc in care sa nu-l gasesc, dar aia a fost. Din acel an am asteptat cu nerabdare fiecare Craciun pentru ca eram nerabdatoare sa impodobesc bradul, sau sa iau cina in familie pe 24 decembrie.

Inca sunt, iar pentru mine perioada sarbatorilor de iarna e prilejul in care imi amintesc cu drag ca la un moment dat am fost copil. Sau ca undeva in adancul sufletului meu inca sunt, chiar daca in ochii tuturor am crescut. In ochii parintilor mei stiu ca inca pot sa gasesc copilul care l-a intalnit pentru prima oara pe Mos Craciun, dar si pe cel care l-a demascat la diferenta de doar cativa ani.


Voi ce amintiri pastrati din copilarie?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *