In sfarsit m-am uitat si eu la Fifty Shades of Grey (2015).

Photo credit: imdb.

Acum ceva vreme v-am spus ca inca nu m-am uitat la Fifty Shades of Grey (2015), iar acela a fost un prilej sa-mi amintesc de existenta acestui film. Trebuie sa va spun ca am incercat sa citesc cartea de doua ori: o data in romana, a doua oara in engleza. Pe mine nu m-a prins in nici o limba, asa ca n-aveam asteptari prea mari de la film.

Am zis sa intru totusi in rand cu femeile din lumea intreaga, asa ca am pornit cu mintea deschisa si am sperat sa-mi schimb parerea pana la finalul filmului. Parerea mea despre Fifty Shades of Grey oricum nu era foarte buna, asa ca dorinta mea cea mai mare era sa nu raman cu sentimentul ca am pierdut doua ore din viata.

Inca de la inceput tin sa precizez ca pe alocuri am simtit ca ma uit din nou la Twilight (2008), ceea ce se explica probabil prin faptul ca romanul lui E. L. James e inspirat din cel al lui Stephenie Meyer.

Aceeasi fata naiva, care se indragosteste iremediabil de un tip misterios si extrem de carismatic. Stie inca de la inceput ca n-ar trebui sa se indragosteasca de el si ca s-ar putea sa regrete ca totusi o face, dar la jumatatea filmului deja crede ca poate sa-l schimbe. Tipul ascunde un secret pe care la inceput nu vrea sa i-l dezvaluie, fiind probabil constient ca exista posibilitatea ca tipa sa o ia la fuga imediat si sa nu mai priveasca vreodata inapoi.

Vazand ambele filme, am ramas cu impresia ca atat Twilight (2008), cat si Fifty Shades of Grey (2015) pleaca de la o premisa destul de interesanta: ce ai fi dispusa sa induri de dragul persoanei pe care o iubesti?

Daca Bella nu vedea o problema in faptul ca lui Edward ar fi putut oricand sa-i fie sete de sangele ei, se pare ca nici Anastasia nu vede o problema prea mare in faptul ca fanteziile lui Christian Grey ar putea sa-i provoace o durere pe care nu stie daca e capabila s-o indure.

Pe alocuri m-am intrebat cum ar fi fost daca as fi vazut filmul asta la cinema, pentru ca unele scene m-au facut sa pufnesc in ras. Prea multe scene explicite nu mi-au ramas in cap, si nici nu mi s-a parut ca filmul a mizat foarte mult pe ele, cu toate ca alea au fost singurele scene care macar nu m-au mai dus cu gandul la Twilight (2008).

E totusi un film despre preferintele sexuale ale unui miliardar excentric, care are fantezii sado-masochiste si o camera speciala in care sa le duca la indeplinire. Sincer, pe mine treaba asta m-a facut sa ma intreb daca cineva are intr-adevar o asemenea camera la el acasa.

Trecand peste secretul lui Christian, trebuie sa recunosc ca eu am mai degraba o problema cu felul in care e conturat personajul feminin.

Am serioase dubii ca o femeie care de abia si-a pierdut virginitatea chiar ar lua in considerare posibilitatea de a semna un contract prin care sa devina sclava sexuala a unui barbat. Mi-e greu sa cred ca in cateva zile poti sa te indragostesti in asemenea hal de cineva, oricat de irezistibila ar fi acea persoana. Cu toate astea, nu mi se pare ca Dakota interpreteaza rolul Anastasiei chiar atat de rau pe cat citisem eu ca l-ar interpreta.

Trecand si peste interpretare, trebuie sa recunosc ca nu stiu daca m-as uita a doua oara la acest film. Mi se pare ca am plecat de la cu totul alte asteptari, iar Fifty Shades of Grey (2015) s-a dovedit a fi un soi de Twilight (2008), presarat pe alocuri cu niste scene ceva mai explicite.

Nu spun ca ma asteptam sa vad multe scene explicite, cu toate ca toata valva creata in 2015 in jurul filmului cam acolo m-a trimis. Ma asteptam sa vad cateva scene din camera rosie care sa ma lase masca, insa doar finalul m-a lasat asa. Am impresia ca toata actiunea s-a terminat cam brusc, si cred ca scena aceea a fost nimic pe langa lucrurile care ar putea sa se intample in camera mentionata anterior.

Nu spun nici ca e genul ala de film la care as putea sa ma uit impreuna cu mama, insa in acelasi timp nici nu cred ca mi-ar da prea multe idei daca m-as uita la el impreuna cu prietenul meu. 🙂

Fifty Shades of Grey (2015) pare a fi genul acela de film care nu se prea ridica la nivelul cartilor sau al asteptarilor. Sigur, avand in vedere ca n-am reusit sa termin de citit nici macar prima carte, poate ca nu sunt in masura sa fac aceasta apreciere, insa am o banuiala.

Trebuie sa dau Cezarului ce-i al Cezarului, asa ca o sa recunosc ca filmul are o coloana sonora superba. Melodiile mi s-au parut cel mai bun lucru la Fifty Shades of Grey (2015), chiar daca filmul putea sa fie mai rau de atat.

Inca sunt in dubii daca sa ma uit sau nu la partea a doua. Avand in vedere ca n-am citit cartile, parca sunt un pic curioasa ce urmeaza sa se intample. Intuiesc insa ca Grey o sa inceapa sa se schimbe de dragul Anastasiei, ca Anastasia o sa se schimbe de dragul lui Grey, si ca in partea a treia o sa aiba cel putin un copil si vor fi logoditi.


Voua cum vi s-a parut Fifty Shades of Grey (2015)?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *