Un telefon.

Sambata seara bunica a primit un telefon de la o ruda de-a noastra, care a invitat-o a doua zi la o masa de pranz in familie. Bunica mea a primit sarcina sa ne invite si pe noi, asa ca a pus mana pe telefon si a format numarul mamei. Nu e foarte priceputa atunci cand vine vorba de tehnologie, asa ca i-a fost destul de greu sa inlocuiasca telefonul fix cu cel mobil.

Acum cativa ani si-a dat seama ca e mai convenabil si mai util sa treaca la telefonia mobila, asa ca mama i-a facut cadou un telefon cu clapa. Intre timp telefonul in cauza s-a stricat, asa ca de cateva saptamani are un telefon mobil obisnuit, din acela cu taste. Inca nu s-a obisnuit cu noul telefon, asa ca de fiecare data cand mergem in vizita pe la ea ne roaga sa facem in asa fel incat ultimul numar apelat sa fie al mamei.

Sambata seara i s-au stricat planurile, asa ca ultimul numar care-i aparea in spatele butonului verde era cel al rudei care o sunase cu cateva minute in urma. Bunica a inteles dintr-o discutie ca numarul mamei este exact ca al ei, doar ca trebuie sa inlocuiasca un 5 din prefix cu 6.

Zis si facut.

A format propriul numar, schimband acel 5 cu 6. A raspuns un barbat, moment in care bunica s-a gandit ca cineva i-a furat telefonul mamei. Si-a dat insa seama destul de repede ca nu asta era problema, ci ca a gresit ea numarul. S-a scuzat, a inchis, toate bune si frumoase.

A doua zi ne-am trezit cu bunica la usa, care pe la ora 9 venise sa ne anunte ca pe la 12 trebuie sa mergem la matusa mea. A mai stat cateva minute la noi, timp in care cineva a sunat-o pe telefonul mobil. Era numarul de aseara, cel care crezuse ea ca-i al mamei mele. Bunica ii povestise intre timp mamei ca a vrut sa o sune cu o seara inainte si ca formase gresit numarul, asa ca mama s-a gandit sa raspunda ea si sa clarifice situatia.

I-a explicat ca bunica intentionase sa o sune pe ea si ca a format numarul gresit, iar dupa cateva secunde de curtoazie domnul de la capatul celalalt la firului s-a gandit sa o intrebe pe mama cati ani are doamna cu care vorbise cu o seara inainte.

Domnul: Cati ani are mama dumneavoastra?

Mama: 70 si ceva.

Domnul: Dar dumneavoastra cati ani aveti?

Mama: 50 si ceva.

Domnul (catre o persoana care era langa el in momentul ala): Ah, doua babe.

Babe sau nu, pe final domnul a tinut totusi sa mentioneze ca si-ar fi dorit sa le invite la o cafea. Sau ma rog, pe una dintre ele. Adevarul e ca mama deja isi cam pierduse interesul pentru discutie si nu isi mai aminteste cu lux de amanunte cum au decurs ultimele cateva secunde ale ei. Sigur, in acel moment al discutiei varsta doamnelor ar fi fost problema cea mai mare, nu posibilitatea ca cele doua femei de la celalalt capat al firului sa aiba soti.

Trecand peste conversatie in sine, pacat ca mama nu s-a gandit pe moment sa-l intrebe totusi cati ani are sau de unde este. Ar fi fost cam ciudat daca ar fi trebuit sa vina de la Satu Mare pentru o cafea cu o doamna necunoscuta din celalalt capat al tarii, ca doar asa ar fi fost cavaleresc. Daca tot lansezi o invitatie, trebuie sa o duci pana la capat, nu?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *