Who could have ever guessed The Age of Adaline (2015)?

De cateva saptamani mi-am dat programul peste cap si mi-am facut prostul obicei de a ma culca nu mai devreme de 2 noaptea, asa ca ieri dimineata mi-am inceput ziua hotarand ca asta sa se schimbe si ca seara sa fac tot posibilul sa adorm cat se poate de repede. Totul a mers conform planului, asta pana cand am decis sa mai butonez totusi un pic telecomanda. Ideea era sa dau fie peste vreun film plictisitor, fie peste ceva ce-am mai vazut si care n-ar fi putut sa-mi mai trezeasca interesul si sa ma tina in priza.

Butonand, am ajuns in cele din urma la PRO TV si am descoperit-o pe Blake Lively. Mi se parea ca vazusem scena pe undeva (*intre timp am descoperit ca in trailer), si am avut nevoie doar de cateva minute ca sa ma duc cu gandul la filmul acela pe care tot spuneam ca vreau sa-l vad la un moment dat. De aici si pana la a sta treaza pana la 4 dimineata n-a mai fost decat un pas. De adormit oricum n-as mai fi putut sa adorm, pentru ca deja ma entuziasmasem ca in sfarsit pot sa vad si eu The Age of Adaline (2015).

Aflasem despre The Age of Adaline (2015) inca de dinainte sa apara pe marile ecrane, si mi se pusese pata sa-l vad imediat cum apare. Intre timp s-au intamplat multe lucruri si mai ca am uitat de existenta acestui film, asta pana aseara cand mi-a revenit in memorie.

Who could have ever guessed The Age of Adaline (2015).
Photo credit: imdb.

De Blake Lively imi place inca de pe vremea cand juca in Gossip Girl, personajul ei din serial devenind preferatul meu inca din prima clipa in care si-a facut aparitia. De atunci trebuie sa recunosc ca am o afinitate pentru Blake, probabil de aici si dorinta mea de a viziona The Age of Adaline (2015). Asta si subiectul destul de captivant.


Adaline Bowman (Black Lively) se naste in prima zi a anului 1908, si inca din tinerete viata ei pare sa urmeze un scenariu de film. Se indragosteste la prima vedere de unul dintre inginerii care lucrau la ridicarea Podului Golden Gate din San Francisco, cu care traieste o casnicie frumoasa pana in momentul in care acesta sufera un accident pe santier. Ramasa cu un copil de 5 ani si ajunsa la varsta de 29 de ani, Adaline este implicata intr-un accident de masina care o transforma intr-o femeie care nu va mai imbatrani vreodata. Timp de cateva decenii duce o viata secreta, fiind nevoita sa-si schimbe foarte des identitatea pentru a nu trezi prea multe suspiciuni oamenilor din jur.

In momentul in care credea ca nimeni si nimic nu-i mai poate tulbura existenta, Adaline il intalneste pe Ellis Jones (Michiel Huisman) si isi aminteste cum este sa simti ca iubesti pe cineva, si ca cineva te iubeste la randul lui. Adeline pare pregatita sa se bucure de libertate si de relatia care pare sa mearga perfect, asta pana in clipa in care ii cunoaste pe parintii lui Ellis. Un weekend petrecut in casa acestora ii pune in pericol secretul pastrat timp de atatea decenii, asa ca Adaline trebuie sa hotarasca ce e cel mai important pentru ea – dragostea sau viata aparent linistita pe care a dus-o pana in clipa aceea.


Probabil ca multi dintre noi ne-am intrebat intr-un anumit punct al vietii noastre cum ar fi sa traim vesnic si sa ramanem tineri pentru totdeauna – lumea sa se schimbe la fiecare pas, in timp ce noi ramanem aceiasi. Sa avem ocazia sa experimentam frumusetea fiecarei epoci, sa traim pe pielea noastra transformarile prin care trece fiecare generatie, sa fim martori ai tuturor evenimentelor marcante prin care trece umanitate.

Aici mi se pare ca intervine aspectul captivant al filmului The Age of Adeline (2015) – te face sa vezi o astfel de existenta si din alte puncte de vedere, la care poate ca nici nu te-ai fi gandit. 🙂 Cum ar fi daca tu ai ramane vesnic tanar, insa ai fi condamnat sa fii spectator intr-o piesa de teatru in care oamenii din jurul tau imbatranesc si dispar unul cate unul?

Filmul nu m-a dezamagit, chiar daca in anumite momente am simtit ca intre Adaline si Ellis nu prea exista chimie. Mai multe scantei au sarit parca intre ea si iubitul ei din tinerete, povestea aceea de dragoste fiind povestea care m-a impresionat pe mine cel mai mult. M-a enervat gandul ca poate ar fi putut fi meant to be, dar n-a fost sa fie.

Ceea ce mi-ar fi placut sa aiba filmul, insa n-a avut – macar cateva momente in care Adaline sa fie naratorul povestii. Cred ca pe alocuri ar fi fost interesant ca subiectul sa fie abordat si dintr-o perspectiva psihologica, dar poate caut eu acul in carul cu fan. Blake Lively a reusit oricum sa transmita foarte bine starea personajului, insa subiectul lui The Age of Adaline (2015) simt ca avea mult potential care ar fi putut fi exploatat.

Greseala (daca pot s-o numesc asa) as spune ca a fost a mea, pentru ca n-am pornit de la ideea ca ma uit la un film de dragoste. Am pornit cu gandul ca din The Age of Adaline (2015) o sa aflu povestea lui Adaline, care pe parcursul vietii a trait si povesti de dragoste. Am inteles insa spre sfarsit de ce era atat de important sa privesti dragostea ca element central al povestii, si probabil ca povestea n-ar mai fi avut sens fara existenta ei.

Voi ati vazut The Age of Adaline (2015)?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *