City break: Între mine și orașul Craiova a fost dragoste la prima vedere.

Nu-mi amintesc când am fost ultima oară atât de încântată după o excursie într-un oraș din România, dar cert este că la întoarcere mi-am dat seama că m-am îndrăgostit iremediabil de Craiova. Mi-au fost de ajuns câteva zile petrecute în reședința județului Dolj, zile care m-au facut să îmi doresc să mă întorc acolo cât pot de repede și de des.

Partea bună este că există din Brașov un tren de la Softrans cu care să ajungi în Craiova în aproximativ 6 ore, fără să mai fie nevoie să schimbi trenurile în gara din București. Cu trenul acesta am mers și eu, și a fost cea mai bună alegere. Arată foarte bine în interior, poți să-ți faci rezervare online și să plătești în tren, există un tonomat cu băuturi și câteva gustări, baia e la fel de curată și de echipată ca cea de la o cafenea care se respectă, iar prețurile sunt decente (65 de lei un bilet de la Brașov la Craiova). Adică arată așa cum ar trebui să arate orice tren, doar că la noi în țară e excepția care confirmă regula.

Am ajuns în Craiova seara târziu, așa că în prima zi am mers direct la hotel și cred că am adormit imediat cum am pus capul pe pernă. Mi-am dorit o cameră într-un hotel care să fie cât mai aproape de centru și de obiectivele turistice pe care voiam să le vizitez, și uite așa am ajuns la Hotel Royal. Nu-i cea mai ieftină opțiune, dar mi-a plăcut că era destul de aproape de centrul orașului și am putut să fac zilnic o plimbare pe jos până acolo.

A doua zi am ales să mergem în centrul orașului, care s-a dovedit a fi cam la 10 minute de hotel. Bine, asta am descoperit de abia a treia zi, pentru că în cea de-a doua am zăbovit pe lângă toate monumentele care mi-au ieșit în cale. Cred că am pozat tot ce se putea poza.



Primul obiectiv de pe listă era un zid pictat, pe care-l descoperisem în pozele de pe Instagram ale altor persoane care vizitaseră Craiova înaintea mea. Nu știu cine a venit cu ideea, dar cert este că nu prea are cum să-ți scape din ochi dacă treci pe lângă el. Te duce cu gândul la o altă epocă, și totuși se potrivește de minune în inima orașului.



Lângă zidul pictat trebuie să recunosc că am încercat să îmi fac foarte multe poze artistice și filmulețe în Boomerang, însă până la urmă cel mai funny mi s-a părut tot un filmuleț în care îmi aranjam părul. Adevărul e că eu doar mă pregăteam pentru un alt Boomerang cu care mă gândeam că o să dau pe spate oamenii de pe Instagram, și s-a dovedit a fi cel mai simpatic și mai natural dintre toate. Așa că l-am postat pe acesta.



În cea de-a doua zi trebuie să recunosc ca am fost un pic leneșă, așa că am mers în centru mai mult în recunoaștere. N-am vizitat foarte multe locuri, ci mai degrabă am încercat să îmi iau câteva repere care să mă ajute să mă ghidez în următoarele două zile.

Am intrat puțin și în Mercur Center să văd cam ce magazine de haine sunt prezente acolo (*spoiler alert, nu sunt foarte multe), dar și cu gândul să îmi cumpăr o șapcă din H&M.

Dacă tot eram acolo și aveam timp de uitat prin magazin și probat, tot de la H&M mi-am luat și niște pantaloni cu talie înaltă, o pereche de cercei rotunzi și două perechi de șosete. Plus șapca pentru care intrasem. Am zis că nu pot să plec din Craiova fără niște lucruri care să-mi amintească de oraș, și adevărul e că nici nu le mai găseam în alta parte. 🙂

După aceea mi-am luat o cafea de la Starbucks, am stat un pic pe o bancă lângă statuia lui Mihai Viteazul, și am profitat de ocazie ca să fac și câteva poze în zona aceea.



De la statuie am plecat înapoi spre hotel, iar pe drum am descoperit încă un zid pictat, undeva pe o stradă laterală. M-am oprit să îl admir și să îi fac câteva poze, după care mi-am zis că oricum am timp să-l mai pozez și în altă zi. N-am mai reușit să fac asta, dar când am ajuns acasă am găsit totuși pe aparat o poză cât de cât simpatică. În poză puteți să îmi admirați și noua șapcă, roz, pentru că din păcate pe altă culoare n-o aveau.



Tot în drum spre hotel am descoperit și un local în care mi-am dat seama că vreau să merg într-una din serile pe care le mai aveam de petrecut în Craiova, CRAFT. Am ajuns în fața lui din întâmplare, iar de pe internet am descoperit un minut mai târziu că e unul dintre cele mai faine localuri din oraș, deci am fost omul potrivit la locul potrivit.

Până la urmă n-am mai avut răbdare să se facă seară, așa că am intrat să văd ce au în meniu și cum sunt prețurile. Mi-am luat un tiramisu și un cocktail cu kiwi, și sincer a fost cel mai bun tiramisu pe care l-am mâncat vreodată. Mi-a plăcut mult și faptul că l-au pus într-un borcan, mi s-a părut un mod ingenios în care să-l servești.

Ca să vă faceți o idee cam cât de mult mi-a plăcut la CRAFT, a doua seară am convins-o pe mama că trebuie să vină și ea cu mine să mănânce un tiramisu. Tiramisu e prăjitura ei preferată, și-a fost și ea încântată de gust și faptul că a fost servită într-un borcan.

În seara aia eu mi-am comandat un lava cake și un tiramisu, și îmi amintesc și acum ce privire avea chelnerul atunci când a auzit că sunt ambele prăjituri sunt pentru mine. M-a întrebat dacă sunt sigură că pot să le mănânc pe amândouă, iar eu știam deja cam cum sunt porțiile și i-am spus că da. Probabil s-o fi gândit că sunt însărcinată și am pofte.

N-am putut să le termin pe amândouă, asta pentru că lava cake-ul era foarte dulce și avea și o cupă de înghețată lângă. Pot spune că a fost însă lava cake în adevăratul sens al cuvântului, și nu-mi pare rău că mi le-am comandat pe amândouă. Mi-a rămas un pic de tiramisu în borcan, dar cred că până la urmă eram în stare să-l mănânc și pe acela dacă nu se răcorea afară și puteam să mai stăm vreo câteva minute pe terasă.



După prima vizită la CRAFT m-am îndreptat spre hotel, și în seara aia am zis că o să mă culc un pic mai devreme ca să am cât mai multă energie a treia zi.

Aceea era ziua în care plănuisem încă de acasă să bifez cele mai multe locuri de pe listă, pe celelalte păstrându-le pentru a patra zi. Prima dată voiam să ajung la Grădina Botanică și la cea Zoologică, iar a doua zi să vizitez muzeele și alte obiective turistice din oraș.

Ziua a treia trebuie să recunosc că a fost preferata mea, probabil pentru că m-am plimbat foarte mult pe jos și am petrecut foarte mult timp în aer liber. Grădina Botanică nu avea taxă de intrare, așa că m-am simțit exact ca și cum aș fi fost într-un parc foarte mare și foarte frumos. Mi-aș dori ca primarul din Brașov să se inspire de acolo și să amenajeze și aici o astfel de grădină. Cred eu că ar fi locul perfect unde să-ți petreci o după amiază de weekend, în care tot ce vrei e să te bucuri de un pic de liniște și de natură.

Este adevărat că nu am nimerit o perioadă din an în care să fie înflorite prea mult specii de flori, dar eu m-am bucurat la fel de tare de covorul de frunze care era la tot pasul.






De la Grădina Botanică am plecat spre Parcul Nicolae Romanescu, acolo unde știam că se află și Grădina Zoologică. Am pornit de la ideea că Grădina Zoologică este cumva separată de parc, așa am fost foarte surprinsă să descopăr că și aici intrarea este gratuită și că animalele se bucură de o „locuință” undeva chiar în inima parcului.




Am văzut și pozat o mulțime de animale simpatice, însă cel mai tare mi-a atras atenția o maimuțică. Era atentă la tot ceea ce făceam, și stătea la poza mai ceva ca mine. Era și foarte fotogenică, tocmai de aceea cred că ei i-am făcut cele mai multe poze.



De la maimuțică am plecat spre Castelul Fermecat și Podul Suspendat, acolo unde i-am pus pe ai mei să-mi facă undeva la vreo 50 de poze. Dacă nu cumva mai multe.

Ambele se află tot în Parcul Nicolae Romanescu, care printre altele este și al treilea cel mai mare parc din Europa de Est. N-am reușit să ajung decât până la Podul Suspendat, și cred că trebuie să petreci o zi doar aici ca să poți să-l vezi în toată splendoarea lui.

Merită oricum să te plimbi și pe lângă lac și să vezi măcar castelul și podul, asta dacă nu ai timp să zăbovești. Castelul Fermecat și Podul Suspendat cred că ar fi cadrul perfect pentru orice fel de fotografie. Măcar de aș fi avut inspirația să fi adăugat în bagaj o ținută de toamnă care să merite să fie pozată acolo, sunt sigură că ieșea o postare foarte faină.




De la Castelul Fermecat am coborât spre lac și am mers să închiriem o barcă. Eu n-am mers până acum cu barca, tocmai de aceea mi-am și dorit să plec din Craiova cu amintirea asta. La început mi-a fost un pic frică, însă după câteva minute mi-am dat seama că e o senzație foarte interesantă și că îmi place mai mult decât credeam eu că o să-mi placă.

De fapt, eu credeam că n-o să rezist nici măcar 5 minute în barcă. Cu toate astea, nici nu mi-am dat seama când a trecut timpul și mai că aș fi vrut să mai stau puțin.




După plimbarea cu barca am plecat direct spre CRAFT, acolo unde v-am povestit deja că am dus-o pe mama să mănânce tiramisu. Îmi pare rău că n-am încercat și un fel de mâncare, pentru că eram curioasă dacă sunt la fel de bune pe cât sunt prăjiturile.

În camera de hotel am ajuns pe seară și n-am mai ieșit, asta pentru că toată ziua am bătut străzile din Craiova la pas și efectiv nu mai puteam să mă mai țin pe picioare.

În cea de-a patra zi am plecat spre centru mai de dimineață, doar că ne-am oprit la o terasă să bem o cafea și s-a făcut 12 până am pornit spre muzee și ce plănuisem să mai vizităm în ziua aceea. Toate obiectivele turistice de pe lista mea erau destul de aproape de centrul orașului, așa că am hotărât să mergem tot pe jos și să le luăm la rând.

Prima oprire a fost la Casa Băniei sau muzeul de etnografie, un muzeu pe care nu durează foarte mult să-l vizitezi dintr-un capăt în altul. Este destul de micuț, dar aici ai ocazia să vezi costumele populare ale zonei și alte lucruri ce țin de tradiție și cultură locală. Într-una dintre încăperi am avut ocazia să văd și costumele tradiționale pe care le purtau mirele și mireasă pe timpuri, și mă simțeam ca și cum aș fi fost wedding crasher.

Tot aici am văzut și o mașină de cusut de la Singer, din aceea de care avea și bunica mea când eram eu mică. Mi-am amintit cu drag de ea, dar și de momentele din copilărie în care încerca să mă învețe și pe mine să o folosesc. Eu o puneam să mă învețe ca să pot să le fac haine păpușilor, și probabil că de atunci am rămas cu pasiunea pentru design vestimentar.






De la Casa Băniei am pornit spre Muzeul Olteniei, unde am trecut prin diferite perioade ale istoriei. E interesant să vezi cum trăiau oamenii în fiecare perioadă, și mai ales cum au evoluat de la oameni ai peșterilor la ceea ce sunt astăzi. Mi-am dat seama că poate că ar trebui să apreciez mai mult lucrurile pe care le am la îndemână, pentru că generații anterioare poate că nici nu-și imaginau că ele ar putea să existe vreodată.

Cel mai mult am stat în camerele în care se prezenta perioada comunistă, asta pentru că am vrut să înțeleg cum arăta viața părinților mei atunci când erau mici. M-am așezat la coada la carne și l-am pus pe tata să-mi facă o poză, asta ca să pot să compar diferențele dintre generații. Prima care-ți sare în ochi e cea vestimentară, diferență care te face să îți dai seama imediat că nu mă prea potrivesc în peisaj. A fost totuși un exercițiu interesant.

Muzeul Olteniei este mai mare decât Casa Băniei, așa că durează un pic mai mult timp să-l vezi de la cap la coadă. Eu zic că a meritat vizita, și îmi pare rău că nu am făcut mai multe poze pe care să le pun pe Instagram. Toate obiectele din muzeu sunt foarte bine realizate, și la final te simți ca și cum ai făcut un tur al istoriei strămoșilor tăi.

Locuri de vizitat in Craiova:


Anul trecut vă spuneam că, înainte să plec în Cluj-Napoca, mi-am făcut o listă cu locuri de vizitat. Mi s-a părut că m-a ajutat să-mi organizez mai bine timpul petrecut acolo, așa că am procedat la fel și înainte să plec spre Craiova. M-am documentat și am ales câteva locuri pe care țineam neapărat să le vizitez, dar desigur că n-am reușit să le văd pe toate. Vă las mai jos lista mea, cele colorate în violet sunt cele cărora le-am călcat pragul.

Parcul Nicolae Romanescu

◦ Muzeul de Artă sau Palatul Jean Mihail

Grădina Botanică

◦ Catedrala Metropolitană Sfântul Dumitru

Castelul Fermecat

Podul Suspendat

◦ Biserica Madona Dudu

Casa Băniei, muzeul de etnografie

Muzeul Olteniei

Grădina Zoologică

(aflată în interiorul parcului Nicolae Romanescu)

Statuia lui Mihai Viteazul

◦ English Park

Fântâna Muzicală

(de văzut, că de funcționat nu sunt sigură că mai funcționează)

Biserica Sfânta Treime



Cam asta a fost povestea celor câteva zile pe care le-am petrecut în Craiova, alături de familia mea. Părinții mei de abia așteaptă să-și ia câteva zilele libere de la rutina și problemele de zi cu zi de acasă, așa că încercăm an de an să vizităm împreună un colț al țării pe care nu l-am mai văzut până atunci. Când eram mică mergeam foarte des la mare, asta pentru că stăteam tot anul la munte și parcă voiam să mai vedem și altceva.

La mare n-am mai fost de foarte multă vreme, dar nici nu pot să spun că-mi pare rău. Îmi doresc să vizitez cât mai multe dintre locuri frumoase pe care le are țara asta, și sper să-i conving pe ai mei să mergem în Bucovina sau în Maramureș. Mă fascinează ideea că undeva în țara asta există încă oameni care mai păstrează vii tradițiile bunicilor.


Voi în ce colț al țării vă doriți să ajungeți anul acesta?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *