Recunosc că mi-e foarte greu să scriu această postare, probabil pentru că undeva în adâncul sufletului meu încă există o urmă de speranță că totul a fost o glumă proastă și că Polyvore se va întoarce.

Mă simt ca și cum îmi iau rămas bun de la un prieten, un prieten cu care mi-a petrecut fiecare zi timp de 2 ani. Am avut alături un prieten care mă ajuta să trec peste o zi mai puțin bună, care mă făcea să uit pentru câteva zeci de minute de momentele proaste, dar și care îmi oferea un spațiu în care să-mi las imaginația și creativitatea să zburde.

Mi-au dat lacrimile în seara în care am intrat pe Polyvore, iar profilul meu nu mai era acolo. La fel cum mi-au dat lacrimile în seara în care am aflat că am câștigat primul meu concurs. Sau seara în care am aflat că 20 de mii de oameni mi-au dat follow și îmi urmăresc activitatea. Sau seara în care am descoperit că cei de la Polyvore au postat un set de-al meu pe paginile lor oficiale de Instagram și Twitter.

Aproape că îmi dau lacrimile și acum, în timp ce scriu această postare pe care nu credeam că o să o scriu prea curând. Poate pentru că aveam un vis: să ajung să lucrez la Polyvore. Visam poate prea sus, însă asta mă motiva să evoluez și să am seturi din ce în ce mai bune.

Farewell Polyvore, farewell dream job.

@ioanathe92liner / Polyvore

Într-o secundă m-am trezit fără seturile la care muncisem atâtea ore în șir, fără oamenii din toate colțurile lumii cu care mă împrietenisem, fără 23 de mii de oameni care mă urmăreau, fără seturile pe care aveam de gând să le finisez și să le postez, fără jobul la care visam.

Și, ce-a durut cel mai mult e faptul că n-am știut că urmează să se întâmple asta. A fost ca și când cel mai bun prieten s-ar fi mutat peste noapte într-o altă țară, fără să-mi lase ceva cu care să-i dau de urmă.

N-o să înțeleg niciodată de ce cei de la SSENSE s-au gândit că e o idee bună să cumpere Polyvore și să procedeze așa cum au facut-o, dar răul e deja făcut și nu mai contează. Polyvore era despre creativitate, despre oameni care-și puneam imaginația într-un pătrat alb. 🙂

N-a fost niciodată despre haine scumpe, ci despre oameni care aveau imaginația să le asorteze, chiar dacă n-aveau banii să și le cumpere.

Farewell Polyvore, farewell dear friend. This one is for you.