Nu sunt chiar atât de pe lângă cu dansul, însă nu sunt nici o profesionistă. Îmi place la nebunie să dansez, chiar dacă până în liceu nu o făceam aproape niciodată. Când eram mai mică aveam impresia că am două picioare stângi, așa că mi-era efectiv rușine să dansez. Mi-era atât de rușine, că de abia dansam la evenimentele în familie.

Nu pot să explic de unde venea rușinea asta, pentru că nu era ca și cum aș fi dansat la un moment dat în fața unui public și m-aș fi făcut de râs în ultimul hal. Probabil că aveam nevoie doar de un moment de dans în public, ca să am o confirmare și să știu dacă mă pricep la dans sau nu. Până la urmă nimeni nu s-a născut învățat, așa că dansul presupune multă muncă și multe repetiții, chiar dacă te-ai născut sau nu și cu un dram de talent.

Read More